şi la acţiunile necesare

îmbunătăţirii situaţiei în domeniul justiţiei

 

Parlamentul Republicii Moldova, în calitate de exponent al voinţei poporului exprimată liber la alegerile din 29 iulie 2009, constată cu îngrijorare că justiţia în Republica Moldova este grav afectată de corupţie şi prezintă simptome serioase de angajare politică.

O asemenea involuţie a justiţiei moldoveneşti a fost posibilă, în principal, din cauza:

- creării unui cadru normativ insuficient, care a permis promovarea persoanelor în funcţiile de conducere ale instanţelor judecătoreşti, cît şi în funcţia de judecător, în baza unor criterii diferite de cele admise într-o societate democratică, bazată pe drept;

- eliminării din justiţie, în anii 2002-2003, a unui număr considerabil de judecători oneşti şi calificaţi, pe criterii politice, şi promovării în funcţiile vacante a unor persoane obediente guvernării;

- neglijării sau aplicării selective din partea Consiliului Superior al Magistraturii a legislaţiei care reglementează răspunderea judecătorilor, indulgenţei acestuia;

- lipsei de reacţie din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi a organelor procuraturii faţă de acţiunile, pe alocuri criminale, ale judecătorilor;

- lipsei de reacţie şi de rezistenţă din partea corpului judecătoresc faţă de acţiunile de intimidare şi de presiune politică din partea exponenţilor guvernării;

- lipsei de transparenţă a actului de justiţie şi a activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, în special în ceea ce priveşte selectarea, numirea, promovarea şi sancţionarea judecătorilor;

- insuficienţei pregătirii iniţiale şi pregătirii continue a judecătorilor;

- asigurării materiale inadecvate a judecătorilor;

- "sindicalizării" puterii judecătoreşti etc.

Disfuncţiile majore ale sistemului judecătoresc din Republica Moldova au fost menţionate în multiple rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale naţionale şi internaţionale de specialitate, în documente ale organismelor internaţionale, cum ar fi Consiliul Europei, Comisia Europeană, OSCE şi altele, în rapoarte ale statelor occidentale.

În Raportul cu privire la respectarea angajamentelor asumate de Republica Moldova vizavi de Consiliul Europei, aprobat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) în anul 2007, precum şi în Rezoluţia nr.1572 (2007) şi în Recomandarea nr.1810 (2007) cu privire la respectarea obligaţiilor şi angajamentelor Moldovei, înaltul for european, analizînd modul de funcţionare a sistemului judecătoresc, a constatat finanţarea insuficientă a acestui sistem şi a îndemnat Republica Moldova să lanseze noi acţiuni menite să asigure independenţa aparatului judiciar şi să ridice eficacitatea justiţiei. Aceste recomandări, inclusiv garantarea independenţei aparatului judiciar, ridicarea eficacităţii şi a profesionalismului judecătorilor, ameliorarea condiţiilor de activitate, a instruirii şi a metodelor de lucru ale profesiilor judiciare, eradicarea corupţiei din sistemul judiciar, formulate şi în Rezoluţia APCE nr.1465 (2005) cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova, nu au fost însă luate în considerare, rămînînd actuale.

Cea mai elocventă apreciere a problemelor cu care se confruntă justiţia moldovenească a fost dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în hotărîrile sale de condamnare a Republicii Moldova, a sancţionat de nenumărate ori prestaţia nesatisfăcătoare a instanţelor de judecată şi a judecătorilor naţionali. În unele hotărîri şi opinii separate ale înaltei curţi de la Strasbourg a fost menţionată în mod expres angajarea politică a unor judecători şi au fost exprimate rezerve şi îngrijorări serioase vizavi de ilegalitatea evidentă şi repetată a soluţiilor date de chiar plenul Curţii Supreme de Justiţie.

Analiza sumară a jurisprudenţei Curţii Europene în dosarele moldoveneşti demonstrează că instanţele judecătoreşti din Republica Moldova, pe parcursul ultimilor ani, s-au pretat la diverse abuzuri şi încălcări grave ale drepturilor omului, precum: tolerarea şi acoperirea actelor de tortură şi de tratament inuman şi degradant, arestări ilegale şi abuzive, hărţuirea persoanelor prin intermediul proceselor penale intentate la comandă, încălcări ale dreptului la un proces echitabil, încălcări ale dreptului la viaţa privată, violări ale dreptului la libertatea de exprimare şi de întrunire paşnică, deposedări arbitrare de proprietate etc.

Rezultatul unei asemenea activităţi a instanţelor naţionale a condus la pierderea totală a încrederii societăţii în actul de justiţie şi a compromis grav imaginea Republicii Moldova în ochii comunităţii internaţionale. O astfel de prestaţie a instanţelor de judecată naţionale a condus la percepţia ţării noastre de către opinia publică internaţională drept o ţară coruptă, nedemocratică şi totalitară. În consecinţă, în conştiinţa cetăţenilor s-a consolidat ideea că unica instanţă care le poate face justiţie este Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Nu în ultimul rînd, o asemenea stare a lucrurilor a dus şi duce în continuare la pierderi financiare considerabile şi la sărăcirea bugetului ţării. Pentru exemplificare, merită menţionat faptul că în anul 2008, mărimea despăgubirilor dictate de Curtea de la Strasbourg în dosarele moldoveneşti depăşise mărimea bugetului alocat întregului sistem judecătoresc al Republicii Moldova. Astfel, statul este nevoit să redirecţioneze permanent sume importante de bani care ar putea fi folosite în alte domenii vitale, precum cel al educaţiei, al sănătăţii sau al pensiilor.

În asemenea circumstanţe, menţinerea actualei stări de lucruri în justiţie este de natură să pună în pericol procesele democratice din Republica Moldova, să împiedice eforturile de integrare europeană ale statului nostru şi să pericliteze întregul sistem constituţional existent.

Pentru remedierea rapidă a situaţiei descrise, se impune întreprinderea urgentă a următoarelor acţiuni:

- reformarea şi optimizarea sistemului judecătoresc;

- reformarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii;

- impunerea transparenţei totale a actului de justiţie şi a activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, în mod special în ceea ce ţine de selectarea, numirea, promovarea şi sancţionarea judecătorilor;

- elaborarea unor programe performante de pregătire iniţială şi de pregătire continuă a judecătorilor;

- responsabilizarea judecătorilor pentru hotărîrile adoptate;

- asigurarea materială adecvată a judecătorilor;

- examinarea, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a corespunderii cu funcţiile deţinute a persoanelor care, în mod evident, nu mai îndeplinesc exigenţele caracteristice unui judecător într-un stat democratic şi bazat pe drept.