Stimaţi colegi-deputaţi,

Domnilor miniştri,

Onoraţi membri ai corpului diplomatic,

Doamnelor şi domnilor,

 

Azi se împlinesc douăzeci de ani de cînd a fost adoptată Declaraţia Suveranităţii de către primul parlament democratic al Republicii Moldova.

Data de 23 iunie 1990 a intrat în istoria noastră modernă drept unul din principalele puncte de reper, de la care, după decenii de totalitarism, am pornit pe calea democratică de dezvoltare, pe calea aplicării şi respectării principiilor de care se conduce întreaga lumea civilizată.

Circumstanţele adoptării acestui act istoric – Declarația Suveranităţii – sunt cunoscute de toată lumea. Ţin doar să vă readuc în memorie evenimentele principale, care se desfăşurau acum mai bine de două decenii în spaţiul nostru geopolitic. Uniunea Sovietică se afla în pragul colapsului. Conducerea ei făcea eforturi disperate pentru a o menţine pe linia de plutire. Se căutau căi de renovare a principiilor de constituire a Uniunii, de reanimare a Contractului unional.

Pe de altă parte, în fostele republici unionale lua amploare mişcarea de eliberare naţională. Încă în anul 1988-1989 Lituania, Letonia şi Estonia au adoptat declaraţii privind suveranitatea lor de stat. Georgia adoptase o asemenea declaraţie în mai 1990. La 12 iunie acelaşi an o declaraţie similară era semnată de  Congresul Deputaţilor poporului din Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă.

Astfel, RSS Moldova a devenit a şasea republică unională, care, la 23 iunie 1990, îşi declara suveranitatea. Au urmat, în iulie, Ucraina şi Belarus, iar apoi şi celelalte foste republici unionale. Pînă la adoptarea Declaraţiei de Independenţă din 27 august 1991 rămînea mai bine de un an, iar pînă la data dispariției de pe harta lumii a URSS – 26 decembrie 1991 – mai avea să treacă un an şi jumătate.

În aceste condiţii, desigur, adoptarea Declaraţiei privind suveranitatea de stat a Republicii Moldova constituia un act de un curaj civic deosebit, de o responsabilitate majoră pentru soarta republicii şi a cetăţenilor ei. Mai ales în situaţia, cînd erau cunoscute evenimentele sîngeroase, care au însoţit declararea suveranității în ţările Baltice şi în Georgia.

Iată de ce merită toată stima, aprecierea şi recunoştinţa membrii corpului de deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XII-a, care au stat la leagănul suveranităţii şi independenţei statului nostru. Majoritatea dintre ei fiind personalităţi marcante în diverse domenii de activitate din republică, acum douăzeci de ani ei primii au exprimat dorinţa fermă a cetăţenilor noştri de a construi un stat bazat pe lege, o societate democratică, deschisă către libertate şi justiţie, către alte valori majore ale omenirii. Prin această poziţie cetățenească fermă deputaţii Parlamentului Independenţei au înscris o pagină glorioasă în istoria contemporană a Republicii Moldova.

Îmi exprim şi eu sentimentul de mîndrie şi satisfacţie, pentru că în calitate de deputat în primul parlament democratic, alături de ceilalţi colegi, am votat documentul de consfinţire a Suveranităţii noastre, mi-am adus şi eu modesta contribuţie la trasarea căilor democratice, pe care urma să avanseze ulterior Republica Moldova în drumul său de la un trecut totalitarist spre un viitor democratic european.

 

Onorată asistenţă,

Adoptarea Declaraţiei Suveranităţii a fost un proces legic şi firesc, pregătit de un şir întreg de evenimente, care au precedat acest act. Încă de pe la sfîrşitul deceniului opt al secolului trecut în Moldova luase amploare mişcarea de renaştere şi eliberare naţională, care s-a soldat în scurtă vreme cu primele realizări marcante. Am în vedere deciziile Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care a adoptat, la 31 august şi 1 septembrie 1989, actele legislative istorice privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin. În acest şir de evenimente, desigur, se înscrie şi adoptarea, la 27 aprilie 1990, a Decretului cu privire la instituirea tricolorului ca drapel de Stat al Republicii Moldova, şi altele.

Toate aceste evenimente, precum şi elanul patriotic al deputaţilor de atunci, au şi condus la adoptarea, pe 23 iunie 1990, a Declaraţiei Suveranităţii Republicii Moldova.

Reieşind din importanţa istorică a Declaraţiei, în continuare voi puncta cele mai semnificative prevederi ale acestui document, care au servit drept puncte de reper pentru mişcarea noastră ulterioară pe calea eliberării naţionale, a democratizării şi aderării la civilizaţia europeană.

 Pentru prima dată în istoria contemporană acest document consfinţea faptul, că suveranitatea Republicii Moldova este condiţia firească şi necesară a existenţei statalităţii noastre, că izvorul şi purtătorul acestei suveranităţii este poporul, care îşi exercită suveranitatea prin organul reprezentativ suprem al puterii de stat. De asemenea, pentru prima dată după un trecut totalitar, în Declaraţie se menţiona că nici un grup de cetăţeni, nici un partid politic sau altă formaţiune, nici o persoană particulară nu poate să-şi asume dreptul de a exercita suveranitatea în numele poporului.

În Declaraţie ce stipula caracterul unitar şi indivizibil al statului Republica Moldova, frontierele căruia pot fi schimbate numai pe baza acordurilor reciproce cu alte state suverane, în corespundere cu voinţa poporului, cu adevărul istoric şi luîndu-se în consideraţie normele dreptului internaţional.

În condiţiile, cînd încă mai exista URSS, era foarte importantă prevederea supremaţiei Constituţiei şi a legilor Republicii Moldova pe întreg teritoriul ei. Un pas îndrăzneţ îl constituia şi stipularea, că legile unionale acţionează în Moldova numai după ratificarea lor de către organul Legislativ al Republicii, şi că legile în vigoare, care contravin suveranităţii Moldovei, se suspendă.

Pentru viitoarele avansări pe calea independenţei erau deosebit de semnificative prevederile Declaraţiei, conform cărora se instituia cetăţenia Republicii Moldova. În calitate de bază a funcţionării republicii ca stat de drept, era prevăzută separarea puterii legislative, executive şi celei judecătoreşti.

Din punct de vedere al politicii externe, care pînă atunci era promovată exclusiv de conducerea URSS, erau deosebit de importante stipulările că Republica Moldova este subiect egal al relaţiilor şi contractelor internaţionale, că ea respectă Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite, îşi exprimă adeziunea faţă de principiile şi normele dreptului internaţional unanim recunoscute şi voinţa de a convieţui în pace şi bună înţelegere cu toate ţările şi popoarele. Moldova se declara zonă demilitarizată, care să contribuie activ la întărirea păcii şi securităţii mondiale, să participe direct la procesul european pentru colaborare şi securitate, în structurile europene. Aceste stipulări au stat la baza politicii noastre externe de mai tîrziu, care a culminat în zilele noastre cu procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, în calitate de subiect al comunităţii internaționale cu drepturi depline.

Declaraţia Suveranităţii, de asemenea, punea bazele perfecționării viitoare a întregului cadru naţional legislativ şi normativ, servea drept punct de pornire pentru elaborarea şi adoptarea noii Constituţii a republicii noastre.  

Toate aceste momente, punctate mai sus, ne demonstrează faptul, că importanţa adoptării Declaraţiei Suveranităţii pentru dezvoltarea de mai departe a republicii nu poate fi subestimată. Ea a fost şi este apreciată ca un motiv esenţial de intensificare a mișcării de eliberare națională, politică şi socială, ca o hotărîre istorică, care a pregătit în fond terenul pentru proclamarea Independenţei Republicii Moldova de către Parlamentul de la Chişinău în ziua de 27 august 1991, a constituit încununarea eforturilor a sute de mii de patrioţi, care au luptat pentru deşteptare națională, democratizare şi europenizare a republicii noastre.

Ne bucură faptul, că azi, peste două decenii de la adoptarea Declaraţiei Suveranităţii, Parlamentul de la Chişinău, Alianţa pentru Integrare Europeană şi componentele ei politice s-au încadrat plenar, la o nouă etapă istorică, în activitatea de realizare a idealurilor Suveranității şi Independenței Republicii Moldova, de renaştere a ei în familia frăţească a popoarelor Europei civilizate.

În acelaşi context se înscrie şi efortul de restabilire a principalului document al suveranităţii noastre – Declaraţia de Independenţă, adoptată la 27 august 1991 şi distrusă în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009. Restabilirea – acest act de dreptate istorică, precum se ştie, a avut loc în cadrul şedinţei solemne din 26 aprilie curent, cînd deputaţii Parlamentului Independenţei, prezenţi la acea şedinţă, şi-au depus din nou semnăturile pe actul fundamental al independenţei şi suveranităţii noastre.

De asemenea, convocarea Parlamentului în şedinţa festivă cu membrii primului Legislativ, semnatari ai Declarației Suveranităţii şi Declaraţiei de Independenţă, constituie o dovadă clară a faptului că Alianţa pentru Integrare Europeană, atît în politica sa internă, cît şi în cea externă, se călăuzeşte în activitatea sa de prevederile conceptuale expuse în aceste două documente istorice.

Doamnelor şi domnilor,

La şedinţa festivă de azi au fost invitaţi deputaţii primului parlament democratic al Republicii Moldova şi membrii actualului corp legislativ, membrii guvernului, reprezentanţii structurilor centrale de stat, conducătorii raioanelor şi ai primăriilor municipale şi orăşeneşti, reprezentanţi ai corpului diplomatic acreditat în Moldova, ai organizaţiilor de creaţie, ai mediului academic şi universitar, ai societăţii civile etcetera. Ţin să aduc mulţumiri tuturor celor prezenţi pentru bunăvoinţa de a participa la şedinţa festivă, consacrată aniversării de 20 de ani de la adoptarea Declaraţiei Suveranităţii, să vă transmit sincere cuvinte de felicitare cu ocazia comemorării acestui eveniment de importanţă majoră pentru Republica Moldova.

Este de datoria noastră, atît a actualului corp de legislatori, cît şi a organelor executive, a tuturor celor implicaţi în sfera educaţiei, ştiinţei, creaţiei artistice, a tuturor verigilor societăţii civile, să urmăm pe calea începută de autorii şi promotorii Declaraţiei Suveranităţii, să promovăm societatea pe o treaptă calitativ nouă, să edificăm un stat cu adevărat democratic, european, cu cetăţeni liberi, demni de un trai decent şi prosper. 

Vă mulţumesc.