Doamnelor si Domnilor,
Onorata asistenta,

Permiteti-mi sa aduc sincere multumiri Institutului Regal pentru Afaceri Internationale pentru ocazia de a tine acest discurs.

Astazi notiunea de Europa este perceputa nu doar intr-un sens geografic, istoric sau cultural, ci este sinonimul unei fuziuni politico-economice dinamice si de proportii, fenomenul integrarii europene devinind o realitate. Pe langa ratiunile economice si politice, valentele de imperative morale completeaza procesul de extindere geografica a Uniunii Europene cu cel de reunificare, cand vechi natiuni europene se regasesc.

Or, Moldova intotdeauna a fost si ramane a fi un stat european, cu aceleasi valori si aspiratii care, finalmente, s-au cristalizat in masura in care obiectivul de integrare europeana a tarii sa devina prioritar si ireversibil. Probabil, asa a fost sa fie, ca aceasta optiune sa supravietuiasca framantarilor de circa 10 ani ale partidelor de guvernare. Pana nu demult, integrarea europeana a Moldovei a fost subiectul nu numai cel mai mediatizat, dar si cel mai controversat pe motiv ca acele forte politice, care doar se declarau a fi pro-europene nu au ajuns sa-si clarifice viziunile asupra acestui obiectiv si a modalitatilor de realizare. Desi majoritatea populatiei se pronunta in favoarea optiunii europene, partidele de guvernamant, in ezitarea lor, nu au fost in stare sa transpuna aceasta optiune in document de program, cu determinare si prioritizare a sarcinilor in baza de abordare realista, sistemica si consecutiva.

Lucrurile au inceput sa se schimbe pe parcursul ultimilor 2 ani, creandu-se premisele necesare pentru aparitia unei configuratii politice calitativ noi. Desi la inceputul anului trecut, in ajunul alegerilor parlamentare, se crea impresia unei instabilitati politice, la 6 martie fortele politice din tara si-au demonstrat atasamentul valorilor democratiei pluraliste si principiului suprematiei legii. Astfel, optiunea pro-europeana a devenit o axioma a politicii interne, directorie pentru noua elita politica a Moldovei. Ca urmare a unor negocieri in perioada post-electorala, partidul majoritar si partidele de opozitie au stabilit un dialog constructiv ce a rezultat intr-un consens politic fara precedent privind imperativele intereselor nationale ale Moldovei - integrarea europeana si reglementarea diferendului transnistrean.

Cea mai convingatoare confirmare a faptului ca fortele politice, reprezentate in actualul Legislativ, dispun deja de maturitatea politica, inteligenta si flexibilitatea necesare pentru promovarea intereselor intregii tari a fost adoptarea in martie 2005 prin vot unanim a primului document - "Declaratia cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivului de integrare europeana a Republicii Moldova". Prin acest document parlamentarii moldoveni, fiind oponenti politici, cu opinii diferite asupra metodelor, etapelor si termenelor de reformare a sistemului economic si social al Moldovei si mentionand existenta anumitor divergente in probleme de politica interna si externa, decid sa-si uneasca eforturile in vederea realizarii obiectivelor prioritare.

In context, Declaratia mentioneaza ca realizarea acestor sarcini este posibila doar in conditiile cooperarii responsabile dintre putere si opozitie, ale stabilitatii vietii politice interne, ale activitatii libere a mijloacelor mass-madia si ale consolidarii independentei Moldovei. Astfel, Parlamentul tarii si-a stabilit urmatoarele prioritati:

• Respectarea normelor democratice si a principiului suprematiei legii in calitate de conditii fundamentale pentru orice reforme politice si institutionale; crearea unui sistem judecatoresc independent, care sa corespunda normelor si standardelor Uniunii Europene;
• Constituirea cadrului si mecanismului relevant pentru dinamizarea procesului de armonizare a legislatiei nationale cu principiile Acquis-ului comunitar;
• Accelerarea dezvoltarii sociale si economice, consolidarea capacitatilor administrative, a economiei de piata functionale, de orientare sociala, cu un climat investitional favorabil, combaterea coruptiei s.a.;
• Solutionarea pasnica si definitiva a problemei transnistriene pe baza Constitutiei tarii si normelor de drept intemational.

Doamnelor si Domnilor,

Tin sa va atrag atentia asupra formularii acestor prioritati pentru ca sa deduceti ca sunt, practic, similare criteriilor de la Copenhaga - institutii democratice stabile garantand democratia, suprematia legii si drepturile omului; capacitatea de a face fata presiunii fortelor Pietei Unice; capacitatea de a-si asuma obligatiile ca stat membru al UE. In acest context, ma voi referi succint la bilanturile anului parlamentar 2005, din care deriva sarcinile ce isi vor gasi realizarea in anul curent.

Dat fiind ca una dintre sarcinile fundamentale ale Parlamentului este armonizarea legislatieie nationale cu Acquis-ul comunitar, sunt convins ca aceasta notiune urmeaza, in cel mai scurt timp, sa devina una directorie pentru toti participantii si la toate etapele procesului legislativ in Moldova. Fiind adeptul unei abordari sistemice, am initiat, ca prima etapa de organizare a procesului, elaborarea Programului legislativ pentru perioada 2005 - 2009. Tinand cont de prioritati, pe de o parte, si de resursele limitate, de alta parte, acest document ofera premisele necesare pentru optimizarea raportului dintre cele doua componente ale procesului legislativ - elaborarea noilor legi si, concomitent, revizuirea treptata a legislatiei deja existente prin prisma compatibilitatii cadrului juridic moldovenesc cu cel comunitar. In continuare, formalizarea procesului de armonizare urmeaza a fi completata cu componenta institutionala. In acest sens mizam pe disponibilitatea colegilor din tarile, devenite recent membre ale UE, de a ne impartasi experienta acumulata in proces de aderare. Tin sa mentionez reusitele contactelor pe care le-am stabilit si care se dezvolta foarte rezultativ.

Consider ca astfel vom avansa spre conformarea cu acel criteriu Copenhaga, care solicita capacitatea tarii de a-si asuma obligatiile de membru al UE. Concomitent, se formeaza premisele de ordin juridic pentru conformarea cu criteriul, ce se refera la capacitatea tarii de a face fata presiunilor Piatei Unice.

Tin sa mentionez, ca cerintele Consiliului Europei la capitolul democratia si suprematia legii, drepturile si libertatile fundamentale ale omului sunt, practic, identice unui alt criteriu Copenhaga. Evident, Moldova, ca membru al Consiliului Europei, s-a angajat sa onoreze respectivele obligatiuni. In acest context, ne-am asumat sarcina de a asigura executarea in anul 2006 a tuturor angajamentelor de ordin legislativ restante pentru a determina decizia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei de a incheia monitorizarea Moldovei si a trece la urmatoarea etapa de cooperare cu Moldova, cea de post-monitorizare.

Ca prim pas, in cadrul Parlamentului au fost constituite cateva grupuri de lucru, intrunind reprezentanti ai tuturor fractiunilor parlamentare, care au elaborat un pachet de propuneri pentru modificarea legislatiei moldovenesti in conformitate cu recomandarile Consiliului Europei. Voi mentiona cele mai importante:

1. Modificarea Codului electoral a ridicat nivelul standardelor procesului de scrutin. Mai mult ca atat, pentru prima data independenta politica a Comisiei Electorale Centrale a devenit o realitate prin decizia ca majoritatea (in numar de 5) dintre cei 9 membri sa fie numiti de opozitie.
2. S-a consolidat independenta sistemului judiciar prin stipularea, pentru prima data, ca Adunarea Generala a Judecatorilor este cea care asigura realizarea principiului autoadministrarii puterii judecatoresti si, totodata, dispune de competenta exclusiva de a alege 7 membri (din totalul de 9) ai Consiliului Suprem al Magistraturii. Alti doi membri, dintre care unul propus de majoritatea parlamentara si unul - de opozitie, se aleg de Parlament.
3. Modificarea Legii cu privire la Curtea de Conturi balanteaza aspectul politic al activitatii acesteia prin faptul ca, din nou, pentru prima data, majoritatea (in numar de 4) dintre cei 7 membri, sunt numiti de opozitia parlamentara.

La cea de a doua etapa am initiat elaborarea unui Program calendaristic al actiunilor legislative, adoptat de Parlament in luna noiembrie 2005. In conditiile consensului politic, la care m-am referit mai sus, am reusit sa definitivam doua documente, care anterior au generat mai multe momente de discordie, si anume proiectul de lege despre cultele religioase si partile lor componente si cel cu privire la audiovizual. In continuare ne vom axa pe elaborarea legislatiei care sa dezvolte si sa consolideze autonomia administratiei publice locale. La reforma sistemului judecatoresc Parlamentul isi va contrbui prin perfectionarea legislatiei care vizeaza Institutul National al Justitiei, statutul judecatorului, al organelor de executare si al grefierelor, Colegiul disciplinar si raspunderea disciplinara a judecatorilor, Colegiul de calificare si atestare a judecatorilor, Procuratura si avocatura.

Tin sa mentionez, ca acest Program calendaristic este un instrument nu numai de coordonare a expertizei Consiliului Europei, dar si de automonitorizare si autodisciplina. Sustin cu fermitate pozitia ca Parlamentul moldovean este deja la acel nivel de maturitate politica, cand postura de "elev sarguincios" se substituie prin cea de partener credibil, pe pozitii de egalitate in dialog.

Doamnelor si Domnilor,

Valorile si principiile democratice plaseaza societatea civila printre elementele fundamentale ale unui stat de drept. Imi exprim deplina convingere ca autoritatile publice, cat si reprezentantii societatii civile sunt deja pregatiti sa constientizeze ca doar cooperarea eficienta in contextul realizarii dezideratelor anuntate este cea care le confera o dimensiune cu adevarat nationala.

In acest context, am propus organizatiilor nonguvemamentale o Conceptie de Cooperare a Parlamentului cu Societatea Civila. Aces document este axat pe dialog deschis si permanent in vederea eficientizarii procesului de luare a deciziilor si dezvoltarii sectorului neguvernarnental, sarcini ce urmeaza a fi realizate prin intermediul unui mecanism de consultare si cooperare. O prima testare a acestui mecanism s-a soldat cu adoptarea de catre Parlament a Conceptiei, iar apropiata sesiune parlamentara urmeaza sa ne ofere prima experienta de conlucrare pe aceasta dimensiune. De altfel, vreau sa accentuez ca aceasta este doar una dintre componentele, ce tin de deschiderea Parlamentului Moldovei catre intreaga societate, aspect atentionat in repetate randuri de partenerii nostri comunitari in contextul reformelor politice si consolidarii societatii democratice.

Onorata asistenta,

Trebuie sa recunoastem ca viitorul Moldovei este indispensabil de solutionarea diferendului transnistrean prin reintegrarea teritoriala, politica, economica si sociala a tarii, realizata pe baza Constitutiei Republicii Moldova si normelor de drept international, in stransa cooperare cu Uniunea Europeana, SUA, Rusia, Ucraina, Romania si OSCE.

Contributia Parlamentului in acest sens rezida, in primul rand, in asigurarea cadrului juridic pentru solutionarea definitiva a diferendului si transformarea regiunii in parte componenta a unui stat integru pluri-democratic, guvernat de lege. In acest scop, pe parcursul anului 2005, Parlamentul a adoptat un sir de acte legislative, adecvate noilor realitati, in care pentru prima data in istoria independentei Moldovei este formulat un set de norme juridice ce exprima o pozitie clara si ferma vis-a-vis de principiile si mecanismul de reglementare a diferendului transnistrean.

Aici ma refer la Declaratia Parlamentului Moldovei, prin care este salutata initiativa Ucrainei privind reglementarea conflictului transnistrean, si Apelurile cu privire la criteriile de democratizare a zonei transnistrene si la principiile si concluziile demilitarizarii zonei transnistrene, care accentueaza:

(i) necesitatea desfasurarii unor alegeri libere si democratice in cadrul Constitutiei Republicii Moldova, in conformitate cu standardele democratice internationale si in conditiile pluralismului politic si a libertatii cuvantului; precum si

(ii) faptul ca desfasurarea acestui proces necesita:

• lichidarea politiei politice (Ministerul Securitatii Statului);
• reforma puterii judecatoresti din zona transnistreana;
• eliminarea barierelor pentru libera activitate a partidelor politice din Republica Moldova pe teritoriul zonei transnistrene;
• inlaturarea piedicilor pentru libera activitate a mass-media nationala si locala si a organizatiilor societatii civile pe teritoriul zonei transnistrene.

Este evident ca aceste actiuni nu vor putea fi realizate in situatia in care regiunea transnistreana este extrem de militarizata si dispune de un intreg sistem de reprimare a valorilor democratice. In acest context, Parlamentul Moldovei cheama OSCE, Uniunea Europeana, Consiliul Europei, SUA, Federatia Rusa, Ucraina si Romania sa contribuie prin eforturi conjugate la inlaturarea amenintarilor factorului militar pe calea demilitarizarii zonei. La randul sau, Moldova se angajeaza sa propuna si sa realizeze, prin intermediul Misiunii Internationale de Observatori Militari si Civili, dizolvarea formatiunilor militare din zona, casarea armamentului si tehnicii militare, precum si reabilitarea sociala si recalificarea persoanelor care fac parte din efectivul asa-numitelor formatiuni militare transnistrene.

In iulie 2005 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stanga Nistrului (Transnistria) ca parte componenta inalienabila a Republicii Moldova. Pentru prima data legislativul moldovean a votat pentru acordarea acestei regiuni a celei mai vaste autonomii in limitele Constitutiei, pronuntandu-se asupra neacceptarii altor modalitati de reintegrare a tarii decat celor pasnice, precum si asupra sustinerii politice, socio-economice si umanitare a populatiei din regiune.

Conform legii, dupa indeplinirea conditiilor privind demilitarizarea si democratizarea regiunii transnistrene, va fi desfasurat procesul de negocieri pentru elaborarea in comun a unei legi organice cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore in reglementarea juridica a diferendului. Aici tin sa-mi exprim totalul dezacord cu propunerea conducerii in exercitiu a OSCE privind revenirea la ideea de federalizare a Moldovei ca singura modalitate de solutionare a diferendului transnistrean.

Totodata, tin sa exprim inalta apreciere a implicarii active a Uniunii Europene in solutionarea diferendului transnistrean prin:

• desemnarea in martie a Reprezentantului Special pentru Moldova, Ambasadorului Iacubovits;
• deschiderea in Chisinau a Delegatiei Comisiei Europene, care va contribui la dezvoltarea intregului spectru al relatiilor noastre de cooperare;
• extinderea formatului de negocieri pentru solutionarea diferendului transnistrean prin includerea a doi actori importanti, precum UE si SUA. Sper ca in viitorul apropiat statutul de observatori ai UE si SUA va fi substituit prin statut de participanti cu drepturi depline;
• demararea, incepand cu 1 decembrie 2005, a activitatii Misiunii UE de monitorizare a frontierei moldo-ucrainene.

Doamnelor si Domnilor,

Incepand cu 1990, Comunitatile Europene s-au confruntat cu problema definirii relatiilor cu tarile fostei URSS. Desi Moldova, la fel ca si Tarile Baltice, a facut parte din acele state post-sovietice, destinele de mai departe ale acestor tari au fost sa fie diferite. Acordul de Parteneriat si Cooperare, semnat in 1994 si intrat in vigoare la 1 iulie 1998 pentru o durata initiala de 10 ani, ramane a fi actualul cadru juridic al relatiilor moldo-comunitare.

Totodata, vorbind despre perspectivele relatiilor moldo-comunitare, consider necesara mentionarea a doua particularitati ale acestui acord. In primul rand, este caracterul disbalantat al angajamentelor partilor. Cea de a doua particularitate tine de caracterul vag si general al prevederilor acordului, din care poate fi desprins un numar foarte limitat de actiuni concrete, consistente, doar o parte dintre acestea avand si niste orientari in timp. Astfel, dupa 2-3 ani de implicare in modul cel mai direct in implementarea acordului, in discutiile cu mai multi colegi din Comisia Europeana, am ajuns la concluzia ca, probabil, nici odata nu vom putea spune ca am realizat prevederile APC-ului. Or, anume aceasta era conditia, pronuntata in mai multe randuri de mai multi oficiali ai UE ca raspuns la solicitarile autoritatilor moldovene de a da curs aspiratiilor noastre de a fi vazuti cel putin eligibili pentru statutul de candidat.

Procesul de extindere a Uniunii Europene a indus necesitatea unei noi revizuiri a relatiilor cu tarile devenite vecine. Ca urmare, in martie 2003, apare Comunicatul Comisiei Europene cu titlul "Europa extinsa - vecinatatea: un nou cadru propus pentru relatiile cu vecinii UE din est si sud", care ofera anumite perspective. Mai mult ca atat, se mentioneaza eventualitatea unui nou aranjament juridic cu titlu conventional de "Acord de vecinatate".

Astfel, din cele doua documente comunitare s-a desprins Planul de Actiuni RM-UE, oficializat in februarie 2005. In viziunea mea, Planul de Actiuni, desi este un document politic, nu depaseste caracterul vag si general al formularilor APC vis-a-vis de perspectivele politice pentru tara. Reamintind cele doua caracteristici ale Acordului, consider ca, daca un asemenea plan, fie mai putin ambitios, ar fi fost elaborat in primii ani de punere in aplicare a APC-ului, relatiile noastre ar fi fost mult mai avansate, iar Moldova ar fi inregistrat performante mult mai substantiale in dezvoltarea sa socio-economica si politica.

Cu toate acestea, fiind incurajata de faptul ca "Uniunea recunoaste aspiratiile europene ale Moldovei", conducerea politica si societatea civila s-au pronuntat ireversibil in favoarea integrarii europene. Tin sa atentionez ca acest vector se bazeaza pe constientizarea diferentei dintre notiunile de "aderare" si "integrare", deseori confundate. Moldova percepe integrarea sa europeana, in primul rand, ca o sarcina interna, de modernizare a constructiei sale statale. Aceasta constatare nu este deloc o eventuala "acoperire" in situatia, in care perspectivele Moldovei de a deveni stat-membru al Uniunii Europene sunt amanate pentru un viitor mai indepartat. Autoritatile moldovene nu stau sa astepte pasiv viitorul, ci au au luat o pozitie activa si pragmatica pentru a profita de toate oportunitatile procesului integrationist. Deja astazi reformele politice, legislative, socio-economice sunt de natura europeana si se bazeaza pe preluarea, adaptarea la realitati si transpunerea in sistemele nationale a quantumurilor legislative si modelelor socio-economice comunitare.

In aceasta ordine de idei, la etapa actuala Planul de Actiuni este acea "foaie de parcurs", realizarea careia va deschide calea spre noul format contractual al relatiilor moldo-comunitare. Readuc Comunicatul Comisiei din 11 martie 2003, care mentioneaza ca evaluarea executarii Planului de Actiuni, bazata pe abordare individuala, va determina continutul viitorului aranjament "de vecinatate". Desi aceasta prevedere nu a gasit nici o reflectare expresa in Planul de Actiuni, un atare moment ar fi un impuls extraordinar pentru Moldova in sensul dinamizarii reformelor de ordin economic si politic, ceea ce ar insemna, in mod obiectiv, conformarea progresiva criteriilor Copenhaga.

Tin sa-mi exprim convingerea ca, in pofida preocuparilor in contextul extinderii sale, Uniunea Europeana nu va intarzia cu revizuirea relatiilor sale cu statele invecinate. Viitoarele hotare ale Uniunii Europene, dupa aderarea Romaniei, nu trebuie sa devina o noua linie de delimitare pentru Moldova, pe care contextul dat o plaseaza intr-o situatie foarte specifica. O politica de apropiere bine definita, venind in dezvoltarea cadrului politic deja existent si bazata pe valori comune ne va permite sa actionam intr-un sens de avantaj reciproc.

Aceasta constatare este una obiectiva, dat fiind ca aparitia unui nou perimetru al frontierei comunitare va coincide cu termenul fixat pentru implementarea Planului de Actiuni RM-UE. Ca elemente specifice aditionale, voi mentiona aici faptul ca va deveni realitate problema regimului de vize dintre Moldova si Romania, deja ca stat-membru al UE, vor fi reziliate acordurile moldo-roman si moldo-bulgar de comert liber. Doar aceste doua aspecte vor genera un numar enorm de alte probleme aferente, inclusiv de ordin social, fara a mai vorbi de cele de natura psihologica.

Evident, sunt departe de ideea de a insista imediat asupra deciziei politice de a acorda Moldovei statutul de tara-candidat. Totusi, consider ca este cazul cand urmeaza sa discutam cu partenerii comunitari trei subiecte devenite deja imperative, si anume:

1. continutul unui alt aranjament contractual decat Acordul de Parteneriat si Cooperare, depasit sub aspect de forma si continut;
2. formatul si continutul instrumentelor de asistenta comunitara, care sa substituie actualul program TACIS, ce nu mai corespunde realitatilor;
3. demararea procedurilor privind acordarea Moldovei a Preferintelor Comerciale Autonome care, tinand cont de infimele capacitati de export ale Moldovei, nu ar putea sub nici o forma cauza prejudicii Piete Unice.

Mai mult ca atat, sunt convins de faptul ca nu numai Moldova, dar si Uniunea Europeana ar avea doar de castigat de pe urma acestor actiuni. Beneficiul Moldovei ar fi nu doar sustinerea dezvoltarii sale socio-economice si politice, dar si consolidarea statalitatii, generand noi dimensiuni in solutionarea diferendului transnistrean. Iar acest fapt in modul cel mai direct corespunde doleantelor Uniunii Europene de a avea vecini prosperi si cu o situatie politica stabila.

Acestea sunt viziunile mele asupra prioritatilor bilaterale pe termen scurt. Pe cand in perspective de termen mediu, din aceleasi considerente expuse mai sus, voi continua sa pledez pentru materializarea dezideratului tarii mele - de a deveni stat-membru al Uniunii Europene pentru ca este o optiune logica din toate aspectele - moral, politic, economic, social si cultural.

Multumesc.