Stimaţi colegi, am
hotărît să vin în faţa
dumneavoastră cu o informaţie, dat fiind faptul
că unii membri ai fostei guvernări nu recunosc că în
importul cărnii, peştelui şi al altor produse a existat o
schemă, o mafie.
Vă
aduc la cunoştinţă documentul oficial.
Stimate domnule
Preşedinte, studiul operativ al proceselor legate de eficienţa
economiei Republicii Moldova elucidează, în ultimii ani, o
problemă ce constă în aplicarea schemelor complexe de evaziune
fiscal-vamală la importul şi comercializarea pe piaţa
internă a cărnii şi a derivatelor din carne.
Practic, piaţa
cărnii a fost un timp un domeniu în care s-au consolidat grupuri de
interese financiare bazate pe lobby, protecţionism şi corupţie
la cel mai înalt nivel, cu implicarea unor funcţionari de stat,
în consecinţă, defavorizînd cetăţenii
republicii şi, în modul cel mai direct, bugetul de stat.
Constatăm,
în baza materialelor operative, că piaţa autohtonă de
cărnuri este controlată totalmente, a fost controlată totalmente
de către unii exponenţi ai mediului de afaceri autohton şi
funcţionari publici.
Încă din
anul 2006, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Regulamentul cu privire la
eliberarea autorizaţiilor la importul de carne. Documentul în mod
oficial presupune un mecanism atît de sofisticat şi cu condiţii
ireale, încît obţinerea autorizaţiei de import devenea
imposibilă pentru importatorii ordinari, dar totodată posibilă
pentru operatorii coordonaţi neoficial.
Pentru punerea în
aplicare a Regulamentului, a fost creată Comisia specială pentru
autorizarea importului unor produse, care avea indicaţie directă cu
privire la autorizarea anumitor importatori. Astfel, aceasta a fost o
pîrghie reglementată de filtrarea beneficiarilor de autorizaţii
pentru import, mai tîrziu dovedindu-se că este, de fapt, un mecanism
de protecţionism justificat legal.
În scopul
controlului definitiv asupra sectorului, la începutul anului 2007 a fost
iniţiată Asociaţia Obştească "Uniunea
Producătorilor şi Importatorilor de Produse din Carne şi Lapte
din Republica Moldova". Pentru materializarea scopurilor reale ale acesteia au
fost create o serie de firme, majoritatea avînd în spate unii
şi aceiaşi patroni, prin intermediul cărora erau realizate toate
operaţiunile schematice.
De menţionat
că organizarea a fost iniţiată prin "pîrghii legale"
şi într-o combinaţie inteligentă, bazată pe
manipulări cu idei declarative gen "protejarea producătorului
autohton", "respectarea cerinţelor OMC".
Pe
lîngă aceasta, fisura principală a sistemului statal
a fost asigurată de anumite persoane din cadrul autorităţilor
centrale şi persoanele afiliate acestora, care au influenţat dezvoltarea
corupţiei prin indicaţii pe verticală. Acestea au fost
iniţiate în felul următor: comisia specială prezenta
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei lista
firmelor solicitante de autorizaţii, care, la rîndul ei, trebuia să
se exprime în scris referitor la subiectul comercial acceptabil.
De menţionat
că aceste consultări nu sînt prevăzute de actele
legislative şi normative privind autorizarea importului de carne şi
sînt utilizate ca pretext pentru excluderea companiilor care, de fapt, nu
sînt afiliate cercului monopolist al importatorilor de carne.
După unele
informaţii vehiculate în mediul de afaceri, conducătorii
întreprinderilor care insistau asupra obţinerii autorizaţiei de
import, au fost intimidaţi prin diferite metode şi situaţii
fabricate de către "angajaţii specializaţi" ai organelor de
forţă în ideea renunţării la solicitările
invocate.
Pe de
altă parte, cei cu iniţiativa de soluţionare amiabilă
a obţinerii drepturilor de import erau determinaţi să achite
taxe stabilite neoficial de intrare în Asociaţie pentru fiecare
kilogram de carne ce urma a fi introdus, ulterior, în ţară.
Deja
după autorizare "circumstanţele operaţionale" ale
importului de carne au derulat pînă nu demult în felul
următor: prin intermediul companiilor pe care nu le voi numi (sînt
off-shore toate): 1, 2, 3, 4 şi mai multe, nu am dreptul să le
numesc, sînt importate iniţial în ţară loturile de
carne pe care le controlează cu firme autohtone care se pretind
schematice. Ulterior, acestea din urmă, cu un adaos comercial minor,
vînd carnea altor companii care pornesc etapizarea acumulării
adaosurilor comerciale printr-un şir de firme, inclusiv fantome. În
cele din urmă, intervin în unitatea finală a întreprinderii
care achiziţionează carnea cu un adaos comercial majorat cu sute de
procente comparativ cu cel iniţial, de import.
În acest context,
spre exemplu, putem face referire la producătorul de mezeluri, care nu are
relaţii directe cu importatorul şi menţine legătura doar cu
ultimii - intermediarii. Totodată, unii producători de mezeluri
afirmă că, în cercuri restrînse, au fost
determinaţi, în mod neoficial, de către reprezentanţii
unor ministere, să cumpere carnea doar la preţuri majorate şi de
la anumite firme concrete, fapt ce se răsfrînge simţitor
şi asupra preţului produsului finit pe care îl achită
cetăţeanul.
Aceeaşi
schemă era folosită şi pentru persoanele fizice, inclusiv pentru
deţinătorii de patente, care constituie o verigă, la fel,
convenabilă de eschivare fiscală. Astfel, aceleaşi loturi de
carne sînt traversate printr-un şir de structuri comerciale doar
documentar, fiind disimulate veniturile şi preţurile reale de
comercializare prin intermediul firmelor-fantomă. În
consecinţă, în bugetul de stat nu intră sume importante
din TVA şi alte taxe aferente comerţului care sînt, practic,
delapidate.
Analiza
statistică a importului de carne şi măruntaie comestibile
arată că în anul 2006 au fost importate circa 35 mii tone de
carne, în 2007 - circa 19 mii tone, în 2008 - 31 mii tone, iar
în primele 8 luni ale anului 2009 - doar 12 mii tone. Acest decalaj se
explică prin faptul că după anul 2006, cînd a fost
instituit mecanismul de înlăturare concurenţială, deja
în 2007, au fost premeditat importate cantităţi insuficiente de
carne pe piaţă, provocînd în mod artificial o criză
de carne în scopul majorării, la fel artificiale, a preţurilor de
pe piaţa internă. Această modelare de situaţie a fost
însoţită de declaraţiile oficiale ale unor
autorităţi publice, precum că motivul deficitului este seceta
din anul 2007.
În aceste
condiţii, în anul 2008 a fost creată o platformă
favorabilă pentru importarea masivă a cărnii. Deoarece anul 2009
urma să fie un an electoral, care presupunea o eventuală schimbare la
nivelul puterii centrale, în 2008 au fost intensificate importurile de
carne pentru a profita de răgazul rămas în realizarea
afacerilor protejate. Această acţiune este
îndreptăţită şi de faptul că, în primele
luni ale anului 2009, a fost importat un volum mic de carne din cauza
acumulării unor stocuri exagerate în anul 2008.
Însă
în contextul crizei financiare mondiale, care a afectat implicit
capacitatea de cumpărare a cetăţenilor Republicii Moldova,
vînzările interne au scăzut drastic, creîndu-se un
decalaj considerabil comparativ cu oferta de pe piaţă. Astfel, o
latură complementară a problemei este şi calitatea cărnii
expuse pe piaţă. Potrivit unor evaluări operative, actualmente
sînt peste 1000 de tone de carne al cărei termen de valabilitate
necesită o verificare.
Mai mult decît
atît, o mare parte a cărnii importate, conform datelor operative, provine
din Brazilia şi este livrată din rezervele de stat stocate de
cîteva zeci de ani. Aceasta nu exclude admiterea unor loturi ce nu
corespund normelor sanitar-veterinare în consum.
Ca urmare a
consolidării grupului monopolist pe piaţă, ex-importatorii de
carne, respinşi de asociaţii, deja şi-au orientat
activităţile în derularea contrabandei de carne prin
intermediul întregului perimetru transnistrean, mituind
reprezentanţii posturilor vamale interne şi colaboratorii de
poliţie.
Însă ca
şi contrapondere, prin relaţiile corupte ale asociaţiei de
monopol, s-a recurs la crearea aşa-numitului Serviciul de Securitate,
format din grupuri de poliţişti netitulari, afiliaţi unor
subdiviziuni ale MAI, care aveau ca sarcină contracararea traficului
ilicit de carne şi, totodată, înlăturarea concurenţilor.
În momentul de
faţă, procesul de import al cărnii continuă în baza
permiselor emise anterior pînă la expirarea cantităţilor
autorizate. Iată aici este schema: Firma A aduce carne, o vinde cu 16,62
bani, o vinde firma A firmei M cu 13,62 lei, firma M firmei L cu 13,7 1ei,
firma L firmei G cu 13,7 1ei, firma G firmei Q cu 27 de lei deja, suta de
procente. Asta înseamnă spălare de bani. La carne de pui.
Livrarea la slănina de
porc. Firma A vinde firmei B cu 7,6 lei, firma B - firmei C cu 7,7 lei, cu 1
leu mai mult sau bănuţi. Firma C livrează firmei D cu 7,7 lei,
acelaşi preţ, iar firma D vinde firmei E cu 21 de lei, adică cu 170%
mai mult.
Iată, stimaţi
deputaţi, stimaţi cetăţeni, cum la noi se importa carnea
şi cum era protejat producătorul autohton şi care era
preţul la carne în Republica Moldova şi din ce motive. Eu
sînt convins că organele de drept îşi vor face datoria
pînă la capăt şi noi îi vom cunoaşte pe acei
oameni care s-au ocupat cu corupţia şi cu încălcarea legislaţiei
Republicii Moldova. (Aplauze.)
Mulţumesc.