Stimate Domnule Preşedinte,

Stimaţi membri ai primului Parlament al Lituaniei (1990),

Scumpi prieteni,

 

Poporul Republicii Moldova a nutrit întotdeauna cele mai alese şi profunde sentimente de prietenie, respect, solidaritate şi înaltă preţuire pentru poporul lituanian.

 

Aceste sentimente sunt reciproce şi faptul ca atare îmi provoacă o vie emoţie, când stau să mă gândesc acum, în faţa Dumneavoastră, la evenimentele istorice de acum 20 de ani.

 

Dumneavoastră, care aţi constituit primul Parlament democratic al Lituaniei în anul 1990, în frunte cu Domnul Preşedinte Vytautas Landsbergis, chiar în prima şedinţă a acestuia aţi declarat restabilirea Statului Lituania.

 

A fost un act de imens curaj, care punea capăt ocupaţiei sovietice de 50 de ani, prefigura prăbuşirea URSS şi anunţa începutul unei noi ere pentru fostele republici sovietice – era independenţei şi a dezvoltării democratice.

 

Actul istoric de la 11 martie are o valoare deosebită pentru destinul poporului lituanian, dar el are şi o valoare inestimabilă pentru toate popoarele subjugate din fosta Uniune Sovietică:  ne-a arătat calea ce trebuia urmată – calea libertăţii, independenţei şi democraţiei.

 

Actul de Restabilire a Statului Lituania a fost, astfel, modelul de inspiraţie pentru  fostele republici sovietice şi în aceasta constă importanţa sa istorică. Republica Moldova, pe atunci încă sovietică şi socialistă, a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Lituania la 31 mai 1990.

 

Ca deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, îmi amintesc cu profundă emoţie de atmosfera de efervescenţă de atunci, de HOTĂRÎREA despre recunoaşterea Republicii independente Lituaniene, în care Parlamentul nostru „confirma dorinţa R.S.S Moldoveneşti de a întreţine relaţii diplomatice, politice, economice şi culturale directe cu Republica Lituaniană”.

 

Era un act de maximă solidaritate şi susţinere pentru Lituania şi, în acelaşi timp, un mesaj către lume şi conducerea de la Moscova că Moldova va urma calea Lituaniei.

 

Din păcate, sub presiunea forţelor imperiale şi dintr-o regretabilă eroare a  conducerii de atunci, Republica Moldova nu a urmat Calea Baltică, aşa cum este numită la noi, ci a rătăcit timp de aproape 20 de ani pe drumurile mlăştinoase aflate între comunism şi democraţie.

 

A fost nevoie de revoluţia tinerilor de la 7 aprilie 2009, de sacrificiile unor vieţi tinere, pentru a curma această rătăcire şi a readuce Moldova în familia ţărilor democratice.

 

Ne bucurăm foarte mult că, în acest nou început, pe calea integrării europene, Republica Moldova are un prieten deosebit  - Lituania – care nu pregetă nici un efort pentru a ne ajuta.

 

Vă mulţumim!

 

Glorie celor care au adus popoarelor noastre libertatea, independenţa şi democraţia!