Respectarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale constituie pentru Republica Moldova o
preocupare continuă, care s-a angajat să-şi armonizeze
legislaţia naţională la normele şi principiile dreptului
internaţional, inclusiv în materie de nediscriminare.
În acest context, relevantă este
preluarea dreptului internaţional în uzul şi practica
naţională, transformarea normelor internaţionale privind
protecţia drepturilor şi libertăţilor omului în norme
şi cerinţe legale ale dreptului naţional.
Pentru Republica Moldova, subiectul eliminării
tuturor formelor de discriminare a căpătat o nouă dimensiune
odată cu ratificarea de către Parlament a instrumentelor
internaţionale în domeniul drepturilor omului, printre care:
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi pactele
adiţionale; Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale; Convenţia
internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială; Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de
discriminare faţă de femei; Convenţia cu privire la drepturile
copilului etc.
Aceste instrumente juridice au
internaţionalizat problema protecţiei drepturilor omului şi au
consolidat cadrul legislativ naţional, care interzice discriminarea pe
criteriul de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, opinie, sex, apartenenţă politică sau
orice alt criteriu care are ca efect restrîngerea sau
înlăturarea recunoaşterii şi exercitării, în condiţii
de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic,
social, cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice.
Avînd în vedere necesitatea
dezvoltării reglementărilor privind nediscriminarea, Parlamentul a
adoptat: Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse
între femei şi bărbaţi, care prevede asigurarea
exercitării drepturilor egale între femei şi bărbaţi
în sfera politică, economică, socială, culturală;
Legea cu privire la drepturile minorităţilor naţionale şi
la statutul juridic al organizaţiilor lor, care are ca scop promovarea
politicilor de protecţie a drepturilor minorităţilor. Pentru
susţinerea cetăţenilor de etnie romă în domeniul
educaţiei, ştiinţei, culturii, sănătăţii,
protecţiei sociale, a fost elaborat un plan de activitate pentru perioada
2007–2010 etc.
Republica Moldova depune eforturi pentru prevenirea
şi interzicerea discriminării directe şi indirecte, pentru
instituţionalizarea unor mecanisme eficiente privind prevenirea şi
eliminarea tuturor formelor de discriminare. În prezent, Guvernul este la
faza finală de elaborare a proiectului de lege privind prevenirea şi
combaterea discriminării.
Trebuie subliniat faptul că,
Republica Moldova tinde spre crearea acelor mecanisme şi pîrghii de
implementare a unui sistem naţional de promovare şi respectare a
drepturilor omului care să se bazeze, în special, pe instrumente
juridice internaţionale.
În
societatea moldovenească actuală, conceptele de egalitate de
şanse şi discriminare nu sunt pe deplin cunoscute în toate
mediile sociale, nivelul de conştientizare a efectelor discriminării
asupra unui individ este relativ redus. Cunoaşterea şi
înţelegerea acestor concepte se pot realiza şi prin informarea
şi educarea continuă a cetăţenilor din toate mediile
sociale. În aceste condiţii, Republica Moldova pledează pentru
organizarea unor campanii de conştientizare privind problematica
discriminării şi consecinţele acesteia în toate domeniile
de aplicabilitate a legislaţiei (educaţie, sănătate,
accesul liber la serviciile publice, libertatea de exprimare, muncă,
activitate economică, angajare în cîmpul muncii etc.); pentru
organizarea unor mese rotunde, dezbateri, ateliere de lucru, seminare în
domeniul drepturilor omului, cu accent pe respectarea principiului
egalităţii şi al nediscriminării; pentru organizarea
şi desfăşurarea, la nivel naţional, regional şi local,
a programelor şi a proiectelor destinate abordării situaţiei
unor categorii vulnerabile la fenomenul discriminării, cu accent pe efecte
şi măsuri necesare prevenirii discriminării; pentru consolidarea
educaţiei cetăţenilor în domeniul nediscriminării
prin procese educaţionale formale şi nonformale; pentru completarea
legislaţiei cu alte criterii de nediscriminare.
Mecanismul pentru care se optează este Planul
de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2010–2013,
care reprezintă un instrument naţional de reproducere a politicii
statului privind fortificarea protecţiei drepturilor omului şi care
are drept finalitate producerea unor schimbări pozitive.
Actualmente, se efectuează un studiu privind
stabilirea oportunităţii ratificării de către Republica
Moldova a Protocolului al 12-lea la Convenţia internaţională
pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, a Convenţiei cu privire la persoanele cu
dizabilităţi; a oportunităţii de aderare a Republicii
Moldova la Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare.
Republica Moldova nu îşi pune sarcini de
lungă durată, ci îşi stabileşte obligaţiile
ţinînd cont de caracterul concret al acţiunilor, al
eficacităţii lor şi al impactului acestora pe plan
naţional, astfel încît asigurarea şi garantarea
drepturilor omului să devină un exerciţiu real şi nu o
simplă declaraţie.