Dragi prieteni,
Onorată
asistenţă,
Astăzi ne-a
adunat aici dragostea şi aprecierea cu totul aparte, ce le purtăm pentru
opera şi personalitatea Luceafărului poeziei noastre Mihai Eminescu.
Dintotdeauna, acest
loc sfânt, indiferent de vitregiile vremurilor, a trimis chemarea sa
tainică la sute şi mii de îndrăgostiţi de poezia
Domniei Sale, iar noi îi răspundeam cu căldură şi ne-am
adunat aici în pofida tuturor îngrădirilor regimurilor.
Poezia lui Mihai
Eminescu a exprimat setea şi dorul nostru de frumos şi libertate, demnitatea
de a ne afirma ca naţiune cu valori veşnice pe plan universal.
Acum, ca
niciodată, suntem liberi să-l comemorăm pe Marele nostru Poet
Naţional, singurul care a exprimat cu atâta luciditate, a ridicat
spre culmi nebănuite spiritul neamului nostru.
Anul 1850 a dăruit
pământului românesc pe cel mai de seamă poet al nostru
şi unul din marii lirici ai lumii. După cum spunea Garabet
Ibrăileanu, Eminescu este nu numai cel mai mare poet român. El este
o apariţie aproape inexplicabilă în literatura noastră,
căzând în ea ca un meteorit din alte lumi...
Mihai Eminescu,
omul şi poetul, reprezintă culmea strălucitoare a literaturii
române, gloria neasemuită a poeziei româneşti de-a lungul
timpului. El a exprimat şi a întruchipat, într-o sinteză
de mare profunzime, trăsăturile specifice ale poporului român.
Opera lui Mihai
Eminescu este icoana spirituală, credinţa care a menţinut
şi menţine neamul românesc împreună, indiferent de
fostele şi actualele hotare geografice.
Niciodată
opera Domniei Sale nu a fost mai actuală ca acum. Cu „Doina”, cu
„Scrisoarea a III-a”, cu alte opere poetice ne-am ridicat, la începutul
anilor 90, la lupta pentru limba română, pentru grafia latină,
pentru libertatea şi viitorul nostru european. Dar abia acum îl
putem din nou reaşeza pe Marele Poet pe cel mai înalt postament
spiritual al naţiunii.
Mulţumim, bade
Mihai, pentru că ai fost şi rămâi a fi mereu
călăuza neamului românesc.