DEZBATERI  PARLAMENTARE

Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a

SESIUNEA a II-a ORDINARĂ – MAI 2010

Şedinţa din ziua de  20 mai 2010

(STENOGRAMA)

SUMAR

 

1.      Dezbateri asupra ordinii de zi şi aprobarea ei.

2. Dezbaterea şi adoptarea proiectului de Hotărîre nr.1343 din 5 mai 2010 cu privire la vacanţa unei funcţii de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

3. Dezbaterea, aprobarea în primă lectură şi adoptarea în lectura a doua a proiectului de Lege nr.531 din 1 martie 2010 pentru ratificarea Protocolului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind excluderea din regimul de comerţ liber la Acordul privind comerţul liber dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei din 13 noiembrie 2003.

4. Dezbaterea şi aprobarea în primă lectură a proiectului de Lege nr.1533 din 10 noiembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

5. Dezbaterea şi aprobarea în primă lectură a proiectului de Lege nr.1125 din 20 aprilie 2010 pentru modificarea articolului 10 din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

6. Comasarea proiectului de Hotărîre nr.877 din 26 martie 2010 privind constituirea Comisiei speciale pentru modificarea şi completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale cu proiectul de Hotărîre nr. 1470 din 4 noiembrie 2009, dezbaterea proiectului de Hotărîre nr.877 şi adoptarea acestuia.

7. Dezbaterea şi adoptarea în lectura a doua a proiectului de Lege nr.675 din 12 martie 2010 pentru modificarea articolului 3 din Legea nr.1216-XII din 3 decembrie 1992 cu privire la taxa de stat.

8. Dezbaterea şi adoptarea proiectului de Hotărîre nr.1408 din 11 mai 2010 despre instituirea unei Comisii speciale pentru examinarea situaţiei economico-financiare a Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” în perioada 2005 – 2010.

9. Dezbateri asupra Raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 şi luări de cuvînt asupra acestuia.

 

Şedinţa începe la ora 10.00.

Lucrările sînt prezidate de domnul Mihai Ghimpu, Preşedintele Parlamentului, asistat de domnul Serafim Urechean, prim-vicepreşedinte al Parlamentului, de domnul Iurie Ţap şi de domnul Alexandru Stoianoglo, vicepreşedinţi ai Parlamentului.

 

Domnul Maxim Ganaciuc – director general adjunct al Aparatului  Parlamentului:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bună dimineaţa.

Vă anunţ că la lucrările şedinţei de astăzi a Parlamentului, din totalul celor 101 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 54 de deputaţi. Nu s-au înregistrat deputaţii: Ion Hadârcă – din motive de sănătate; Valeriu Guma, Ana Guţu, Veaceslav Platon; de asemenea nu s-au înregistrat deputaţii Fracţiunii parlamentare a PCRM.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa.

Luaţi loc, vă rog.

Înainte de a începe şedinţa, rog să onorăm Drapelul de Stat al Republicii Moldova. (Se onorează Drapelul de Stat al Republicii Moldova.)

Mulţumesc.

Îmi daţi voie, stimaţi colegi, în numele nostru, al tuturor, să aducem sincere felicitări colegilor noştri care şi-au sărbătorit ziua de naştere în perioada premergătoare şedinţei de astăzi: Tatiana Botnariuc, Iurie Muntean şi Vadim Cojocaru.

Felicitările noastre, stimaţi colegi. (Aplauze.)

Mulţumesc.

Acum la ordinea de zi, da?

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Veaceslav Ioniţă – Fracţiunea PLDM:

La ordinea de zi. La solicitarea Guvernului, rugăm ca Legea nr.1621, de asemenea nr.402 să fie pentru săptămîna viitoare. Nr.1621 şi nr.402. Pentru săptămîna viitoare.

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nr.1621. Şi?

 

Domnul  Veaceslav Ioniţă:

Nr.402.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nr.402.

Microfonul nr.3.

Domnul  Marian Lupu – Fracţiunea PDM:

Mulţumesc, domnule Preşedinte.

Două propuneri pentru a amenda puţin ordinea de zi, proiectul ordinii de zi propuse. Prima propunere se referă la excluderea din agenda plenului Parlamentului a unui proiect, proiectul nr. 402. O discuţie în acest sens s-a produs în cadrul ultimei şedinţe a Alianţei, fiindcă e un proiect care cere o examinare suplimentară.

Şi o a doua propunere vizează proiectul nr.561. El a fost inclus în proiectul ordinii de zi pentru data de 28 mai. Solicitarea grupului nostru parlamentar este ca proiectul nr. 561 să fie examinat în şedinţa plenului de mîine, 21 mai. Ţinînd cont de faptul că ieri, în şedinţa sa, Guvernul a avizat pozitiv acest proiect, el se referă la noile reguli pentru pensionarea Preşedintelui Ţării, deputaţilor şi membrilor Cabinetului de Miniştri.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

A avizat domnul Preşedinte sau a prezentat un proiect?

 

Domnul  Marian Lupu:

A avizat.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Am înţeles că Guvernul vine cu o iniţiativă astăzi.

 

Domnul  Marian Lupu:

Nu. Ieri, Guvernul, în şedinţa sa, a aprobat, prin hotăîrea Guvernului, avizul la acest proiect. Putem considera că mîinile ne sînt procedural dezlegate şi eu propun ca examinarea proiectului nr.561 să se producă în ziua de mîine.

Mulţumesc.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Mîine, da?

Următorul, microfonul nr.4.

 

Domnul  Veaceslav Untilă – deputat neafiliat:

Domnule Preşedinte,

Am înaintat la Biroul permanent un proiect de lege ce ţine de instituirea unei Comisii speciale pentru examinarea situaţiei financiare a Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” în perioada 2005–2010. Această iniţiativă este înregistrată cu nr.1407. Eu vă rog s-o puneţi în ordinea de zi, joia trecută nu a fost pregătit acest proiect şi s-a trecut pentru joia de astăzi.

Mulţumesc.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Mulţumesc şi eu.

Atunci fracţiunile pregătiţi candidaturi în comisia respectivă, vă rog.

Microfonul nr.5.

 

Domnul  Valeriu Munteanu – Fracţiunea PL:

Mulţumesc, domnule Preşedinte.

Solicităm a fi introdus în ordinea de zi proiectul nr.1316 pentru lectura a doua. Este vorba de proiectul dumneavoastră privind lista persoanelor oficiale exponente ale unui interes politic sau public. Pentru lectura a doua.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Mulţumesc.

Domnule Pleşca,

Este avizul comisiei?

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Ion Pleşca – Fracţiunea Partidului„AMN”:

Domnule Preşedinte,

A mai rămas cu dumneavoastră, ca autor, să mai discutăm unele momente şi pentru mîine o să-l propunem în ordinea de zi.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Pentru mîine, dar, pentru 21 mai.

Microfonul nr.4 în continuare.

 

Domnul  Ion Pleşca:

Mulţumesc.

Domnule Preşedinte,

Eu propun  să fie inclus în ordinea de zi proiectul de Lege cu nr. 675 pentru ziua de astăzi, se referă la taxa de stat. Să-l examinăm pentru lectura a doua. Acolo nu sînt probleme.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Taxa de stat?

 

Domnul  Ion Pleşca:

Da. Cînd se stabileşte o sumă concretă. Un plafon.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Domnule Pleşca,

Iată, eu a doua oară am înaintat sancţiunea în judecată cu filmul „Atac la Moldova” şi trebuie să plătesc taxa vreo 900 de lei. Pentru că comuniştii au dezinformat lumea şi acum trebuie să găsim adevărul şi dreptatea. Mărim taxa sau o micşorăm? Într-un cuvînt.

 

Domnul  Ion Pleşca:

Nu, stabilim un plafon concret.

Domnul  Mihai Ghimpu:

Un plafon.

 

Domnul  Ion Pleşca:

Da. Pentru persoane fizice – pînă la 25 000, nu mai mult. Pentru persoane juridice – pînă la 50 000.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Eu cred că noi trebuie să ne gîndim în privinţa aceasta, acolo unde este vorba de articolul 7. Sau cum acum e în Codul civil? Cît? E 10? Onoarea şi demnitatea.

 

Domnul  Ion Pleşca:

16.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

16. Să ne gîndim în privinţa aceasta.

 

Domnul  Ion Pleşca:

Nu, dar aceasta nu are nimic cu aceea.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Bine.

Microfonul nr.3.

 

Domnul  Oazu Nantoi – Fracţiunea PDM:

Stimate domnule Preşedinte,

Propun să fie retras de pe ordinea de zi proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr.2118 (Legea cu privire la avocatură şi Codul de procedură civilă al Republicii Moldova). Urma să fie discutat în lectura a doua.

La adresa mea, precum şi a colegilor din Fracţiunea Partidului Democrat au parvenit mai multe reacţii negative din partea societăţii şi noi considerăm că trebuie de mai lucrat asupra acestui proiect de lege. Cel puţin astăzi noi nu sîntem gata să votăm în susţinerea  lui.

Mulţumesc.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Păi, nu astăzi, mîine. Dacă nu mîine, concret spuneţi: pe mîine sau pentru următoarele şedinţe? Săptămîna viitoare.

Microfonul nr.4.

 

Domnul Tudor Deliu – Fracţiunea PLDM:

Domnule Preşedinte,

Rog să fie inclus în ordinea de zi proiectul de Hotărîre nr.877 privind constituirea Comisiei speciale pentru modificarea şi completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale. Proiect sau chestiunea care a fost amînată de la şedinţa precedentă.

Mulţumesc.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.5.

 

Domnul  Mihai Godea – Fracţiunea PLDM:

Mulţumesc, domnule Preşedinte.

Fracţiunea noastră insistă să examinăm în şedinţa de astăzi proiectul de Lege cu privire la avocatură, în lectura a doua, şi insistă tare. În cazul în care  este nevoie de anumite consultări, putem lua o pauză în care să ne întrunim în şedinţa Alianţei şi să discutăm. Noi considerăm că a fost suficient timp ca să se analizeze acest proiect de lege, inclusiv  toate adresările şi comunicarea cu societatea civilă.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Domnule Godea,

Nici o problemă, înţelegeţi-vă cu Fracţiunea PD şi examinăm, dar aşa că insistaţi şi pe urmă cînd ajungem la aceasta … Aici e problema.

 

Domnul  Mihai Godea:

Domnule Preşedinte,

Noi am dezbătut ordinea de zi acum două zile.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Domnule preşedinte,

Eu vă înţeleg foarte bine, dar noi nu avem nevoie de proiecte care să insistaţi şi să nu avem voturile. Noi sîntem Alianţa. Vă rog, pauză, întîlniţi-vă cu PD şi găsiţi consens. Norma democraţiei.

 

Domnul  Mihai Godea:

Eu înţeleg toate normele democratice, dar reiterez: insistăm să rămînă în ordinea de zi acest proiect de lege. Şi, vă rog, să mă înscrieţi cu o luare de cuvînt la punctul nr.1, proiectul nr.1520.

Vă mulţumesc.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.3.

 

Domnul  Igor Corman – Fracţiunea PDM:

Mulţumesc.

Domnule Preşedinte,

Eu propun pentru şedinţa zilei de mîine să introducem proiectul de Hotărîre nr.1451 privind constituirea grupurilor parlamentare de prietenie. Astăzi vom avea şedinţa comisiei şi cu acest prilej vreau să adresez o invitaţie membrilor comisiei imediat după şedinţa în plen, să ne întrunim şi vom avea mîine raportul.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Vladimir Ţurcan – deputat neafiliat:

Din partea grupului deputaţilor neafiliaţi se propune includerea pentru ziua de mîine a proiectului de Lege nr. 432. Lectura a doua. Nr.432.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nr.432.

Microfonul nr.5.

 

Domnul  Ghenadie Ciobanu – Fracţiunea PLDM:

Mulţumesc, domnule Preşedinte.

Vreau să vă rog să mă înscrieţi pentru luare de cuvînt la chestiunea nr.1.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Veaceslav Untilă:

Vreau să mă înscrieţi şi pe mine pentru luare de cuvînt la chestiunea nr.1 din ordinea de zi.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nr.1, da?

Microfonul nr.5.

 

Domnul  Valeriu Munteanu:

Domnule Preşedinte,

Vă rog să fiu înscris pentru luare de cuvînt la chestiunea nr.1. Şi în situaţia în care va fi aprobat şi nr.877 în ordinea de zi, să fiu înscris şi acolo cu o luare de cuvînt.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Tudor Deliu:

Cu speranţa că Hotărîrea nr.877 va fi inclusă în ordinea de zi, vreau să fiu înscris pentru luare de cuvînt la chestiunea aceasta.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nr.877. Descentralizarea, da?

Microfonul nr.5.

Domnul  Alexandru Cimbriciuc – Fracţiunea PLDM:

Rog să fiu înscris pentru luare de cuvînt la chestiunea nr.1 din ordinea de zi.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.5.

 

Domnul  Ion Apostol – Fracţiunea PL:

Stimate domnule Preşedinte,

Vă rog să mă înscrieţi la proiectul nr.1 cu o luare de cuvînt.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.5.

 

Domnul  Ion Butmalai – Fracţiunea PLDM:

Domnule Preşedinte,

Rog să fiu înscris cu luare de cuvînt la chestiunea nr.1 din ordinea de zi.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nr.1, da? Atît? 

Continuăm.  Prima propunere a domnului Ioniţă de amînat pentru şedinţa viitoare proiectul nr.1621 şi proiectul nr.402.

Cine este pentru, rog să voteze.

Mulţumesc.

Domnul Lupu: acelaşi proiect nr.402, deja l-am votat.

Proiectul nr.561– pentru ziua de mîine. Sîntem de acord, da? Sau trebuie să supun votului?

Cine este pentru ca să amînăm pentru ziua de mîine proiectul nr.561, rog să voteze.

Mulţumesc. Majoritatea.

Domnul Unitlă: formarea comisiei. Poate între timp mai discutaţi fracţiunile şi votăm mai tîrziu sau acum?

Cine este pentru introducerea propunerii domnului Untilă de formare a Comisiei privind situaţia financiară la „Molodovagaz”, rog să voteze.

Mulţumesc. Majoritatea.

Domnul Valeriu Munteanu: de introdus proiectul nr.1316, lectura a doua, pentru ziua de mîine. Cine este pentru, rog să voteze. Oricum o să votăm mîine. Dar, domnule Munteanu, să nu uitaţi mîine să propuneţi.

Domnul Ion Pleşca: de inclus proiectul nr.675.

Cine este pentru, rog să voteze.

Mulţumesc. Majoritatea.

Domnul Nantoi: de retras proiectul nr.2118, lectura a doua.

Microfonul nr.4.

 

 

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi – Fracţiunea PLDM:

Domnul Godea a solicitat în cazul în care se insistă de a scoate această problemă de pe ordinea de zi să fie o pauză în vederea consultării pentru a ne clarifica în privinţa acestui proiect de lege. Deoarece părerea fracţiunii noastre e că el se torpilează.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Bine. Înseamnă că eu nu supun votului, las această chestiune la sfîrşit. Celelalte le supun votului şi pe urmă o pauză.

Domnul Tudor Deliu: de inclus proiectul nr.877 Comisia de descentralizare. Este tot în ordine proiectul comisiei?

Cine este pentru, rog să voteze.

Majoritatea. Mulţumesc.

Domnul  Mihai Godea: acelaşi nr.2118, am vorbit.

Domnul Corman: de inclus proiectul nr.1451, Grupul parlamentar de prietenie. E adevărat, noi demult trebuia să votăm.

Cine este pentru, rog să voteze.

Mulţumesc.

Domnul Vladimir Ţurcan: de inclus proiectul nr.432 despre… Lectura a doua. Comisia e gata? Cine prezintă proiectul în lectura a doua?

Domnul Pleşca.

 

Domnul  Ion Pleşca:

Ieri, noi am discutat la şedinţa comisiei acest proiect de lege, practic,   a rămas să îl  mai discutăm la Alianţă, dar raportul este. Pe mîine, nu este pentru astăzi.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Pentru ziua de mîine, pentru 21.05.

Mulţumesc.

Cine este pentru ca să fie inclus pentru ziua de mîine, rog să voteze. Dar oricum mîine votăm ordinea de zi din nou. Aceasta aşa, ca să nu ziceţi că nu supun votului.

Domnule Stepaniuc,

Degrabă o să plecaţi, numai nu azi. Vreo trei luni şi o să vedeţi că o să plecaţi. Patru.

Ghenadie Ciobanu: luare de cuvînt. Luare de cuvînt, luare de cuvînt. Deliu nr.877 susţine. Toate celelalte sînt luări de cuvînt.

Aşa, avem acum proiectul nr.2118, care se cere o pauză. Pauză. Şedinţa Alianţei atunci. Nu, e vorba de votarea ordinii de zi, noi nu putem continua şedinţa dacă nu am votat ordinea de zi în întregime. Regulamentul.

Pauză, stimaţi colegi. Presa, cîte o cafea, vă rog.

P A U Z Ă

*

*    *    *

D U P Ă   P A U Z Ă

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Sectorul nr. 2, vă rog, anunţaţi. Sectorul nr. 2, anunţaţi cîţi deputaţi sînt. 19, da? 19? Sectorul nr. 3? Vă rog, invitaţi deputaţii în sală. Domnul Serebrian. Încă unul.

Domnul Vacarciuc, dumneavoastră  sînteţi acolo 4 sau 3? Nu, aici. Prietenii noştri de la presă ne iau interviuri şi pe urmă ei ne critică pe noi.53 sînt? 52?

Prima chestiune: proiectul nr.1343.

Cine prezintă? Doamna Fusu? Vă rog, la tribună.

Este cvorum, putem continua şedinţa. N-am aprobat ordinea de zi? Parcă am aprobat, am votat-o şi pe urmă s-a completat ordinea de zi. În întregime s-o supun votului? Noi am votat ordinea de zi şi proiectele care  au fost incluse în ordinea de zi.

Aşa, doamna Fusu, vă rog. Proiectul nr.1343.

 

Doamna Corina Fusu – Fracţiunea PL:

Proiectul de Hotărîre a Parlamentului a fost elaborat ca urmare a demersului Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr. 22–02 din 14 aprilie 2010 privind vacanţa unei funcţii de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Acest demers a fost adresat în temeiul prevederilor articolelor 39 şi 40 din Codul audiovizualului al Republicii Moldova din anul 2006. Consiliul Coordonator al Audiovizualului a constatat  că funcţia de membru, deţinută anterior de către Ruslan Pleşca, contravine stipulărilor literei c)  alineatul (5) al articolului 43 din Codul audiovizualului, care prevede că vacanţa intervine în caz de condamnare prin Hotărîre judecătorească definitivă.

Urmare a situaţiei estimate, prin proiectul de hotărîre se propune a lua act de vacanţa funcţiei şi de a obliga Comisia cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media şi Comisia juridică, numiri şi imunităţi de a demara concursul pentru suplinirea funcţiei vacante, după cum prevede articolul 42 alineatul (2) din Codul audiovizualului.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim.

Întrebări sînt?

Microfonul nr. 5.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Doamnă Fusu,

Noi de foarte multe ori am vorbit despre activitatea CCA şi, iată, astăzi o temă foarte interesantă şi nu aş vrea să trecem cu vederea atît de uşor acest caz. Dumneavoastră  îmi spuneţi  că  vacanţa funcţiei a intervenit în urma unei condamnări definitive a unui membru CCA. Vă rog frumos să ne spuneţi, dacă deţineţi  informaţii, pe ce caz a fost condamnat Ruslan Pleşca?

 

Doamna Corina Fusu:

Ruslan Pleşca a fost condamnat pentru luare de mită.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Pentru ce a luat  mită? În ce proporţie a luat mită? Cunoaşteţi dumneavoastră  dacă au fost implicaţi şi alţi membri ai CCA acolo?

 

Doamna Corina Fusu:

Mă scuzaţi, vă rog. Eu nu sînt în posibilitate de a vă răspunde cu exactitate la aceste întrebări, pentru că am doar… am citit doar hotărîrea judecătorească definitivă a Curţii Supreme de Justiţie.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Eu, din cîte am desprins din presă…

 

Doamna Corina Fusu:

Dosarul nu l-am studiat.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Acest dosar vine încă din anul 2007. Este vorba de luare de mită în proporţii de 60 de mii de euro şi acolo mai erau implicaţi încă trei membri ai CCA şi n-o să le dau numele. Şi vreau să ştiu dacă şi ei au fost judecaţi în acest caz sau Ruslan Pleşca şi-a luat toată vina asupra sa? Pentru că este un caz destul de interesant, cînd CCA… Poate pentru prima dată în Republica Moldova cînd un membru CCA este judecat pentru luare de mită. Şi aceasta ne pune multe semne de întrebare vizavi de activitatea CCA.

Mulţumesc.

 

Doamna Corina Fusu:

Stimate domnule deputat,

Bineînţeles, corupţia este un viciu periculos şi profund negativ, dar care, cu părere de rău, există în Republica Moldova şi există, cu părere de rău, în diferite structuri, inclusiv atît de responsabile cum este Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Dar comisia de specialitate nu este în drept să indice instanţelor de judecată cum să procedeze în asemenea cazuri. Considerăm că deja este un pas înainte, dacă Ruslan Pleşca a fost pedepsit pentru luare de mită.

Şi sperăm să fie de învăţătură pentru ceilalţi membri ai Consiliului Coordonator al Audiovizualului, care sînt o identitate, o unitate autonomă, independentă şi care trebuie să apere interesul public. De fapt, este o autoritate cu puteri foarte mari asupra felului cum funcţionează audiovizualul în Republica  Moldova, dar ni se creează impresia…

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Doamnă Fusu,

Mai…

Doamna Corina Fusu:

Că nu se îndeplineşte suficient această…

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Noi cu totul alt subiect discutăm astăzi. De acum o să vină ziua cînd şi pentru prăşit de acum o să înceapă corupţia acolo: care primul să iasă pe deal.

 

Doamna Corina Fusu:

Corupţia  la nivel înalt întîi se lichidează şi apoi pe deal de la sine dispare.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Aşa, nu mai sînt întrebări.

Mulţumim, luaţi loc.

 

Doamna Corina Fusu:

Eu am raportul.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Şi raportul îl prezentaţi dumneavoastră? Poftim.

 

Doamna Corina Fusu:

Raportul din partea comisiei de specialitate. Comisia de specialitate a examinat proiectul de hotărîre nominalizat, iniţiativă legislativă a unui grup de deputaţi din Parlament şi, ţinînd cont de  atribuţiile şi competenţele funcţionale, comunică următoarele. Ca urmare a deciziei definitive a Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 26.01.2010, funcţia de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului, deţinut de către Ruslan Pleşca, a devenit incompatibilă cu prevederile articolului 43.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Doamnă Fusu,

Nu vă supăraţi. Aţi citit odată textul acesta, vă rog, nu-l citiţi de două ori.  Aţi spus o dată care-i. Pe scurt, comisia este pentru şi gata. Aţi citit odată textul acesta.

 

Doamna Corina Fusu:

Comisia de specialitate a examinat proiectul de Hotărîre nr.1343 din 5 mai 2010 şi propune plenului Parlamentului adoptarea acestui proiect.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

O, aceasta este altă gîscă. Aşa, şi al treilea raport tot dumneavoastră?

Domnul Pleşca.

 

Doamna Corina Fusu:

Nu, am numai un singur raport.  

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim, doamnă Fusu. 

 

Domnul Valeriu Pleşca:

Stimaţi colegi,

În cadrul şedinţei comisiei a fost examinat acest proiect de hotărîre şi eu propun ca el să fie adoptat de către Parlament.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim, domnule preşedinte.

Luaţi exemplu. Cine este pentru, rog să voteze.

Mulţumesc.

Următorul proiect: nr.531. Prezintă Octavian Calmîc, viceministru al economiei. Vă rog, domnule Calmîc.   

 

Domnul Octavian Calmîc – viceministru al economiei:

Stimate domnule Preşedinte,

Stimaţi deputaţi,

Se prezintă spre examinare proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind excluderea din regimul de comerţ liber la Acordul privind comerţul liber dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei din 13 noiembrie 2003.

În anexă, de facto, sînt liste de produse care, prin acte guvernamentale, începînd cu anul 2002 şi 2003, la iniţiativa iniţială a părţii ucrainene, ulterior la iniţiativa autorităţilor din Republica Moldova, au fost excluse din regimul de comerţ liber.

Astfel, din partea Republicii Moldova au fost excluse doar patru grupe de mărfuri. Este vorba de zahăr şi spirtul etilic. Din partea Ucrainei au fost excluse, de rînd cu aceste mărfuri, inclusiv pieile brute şi  produsele siderurgice. Avînd în vedere că ei aplică, prin lege, taxe vamale la export, care nu cad sub incidenţa acestui acord, se solicită suportul Parlamentului pentru adoptarea  sau ratificarea acestui protocol.

Mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim.

Întrebări? Nu sînt. Luaţi loc, vă rog.

Domnul Corman, preşedintele comisiei.

 

Domnul Igor Corman:

Stimaţi colegi,

Comisia politică externă şi integrare europeană a examinat acest proiect de lege. În procesul de lucru asupra proiectului a fost depistată şi o eroare de ordin redacţional. Astfel, în anexa nr.1 este indicată greşit poziţia tarifară la categoria „seminţe de sfeclă de zahăr”. Deci în loc de 1209 11000 corect trebuie să fie 1209 10000.

Noi am atenţionat Ministerul Economiei şi Ministerul Afacerilor Externe asupra necesităţii eliminării acestei neconcordanţe. Şi după ratificarea Protocolului deci vor fi întreprinse măsurile de rigoare. De asemenea, considerăm oportună inversarea în acest proiect de lege a numerotării  articolelor 2 şi 3. Avizele comisiilor sînt pozitive. Prin urmare, propunem adoptarea unei legi organice  în primă lectură şi în lectura a doua.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim.

Întrebări nu sînt, da? Ratificăm cu amendamentele comisiei, da? Cine este pentru ratificarea cu amendamentele comisiei, rog să voteze.

Mulţumim.

Domnule Corman,

Şi lectura a doua, da? Sînteţi de acord? Cine este pentru adoptarea în lectura a doua, rog să voteze.

Mulţumim.

Sectorul nr. 2?

 

N u m ă r ă t o r i i:

– 23.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

– 23. 

Sectorul nr. 3?

 

N u m ă r ă t o r i i:

Sectorul nr. 3 – 31.    

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim. Majoritatea.

Următorul proiect: nr. 54, da. Aşa. Următorul proiect. Aşa să-l luăm noi nr.1533. Prezintă Oleg Efrim, viceministrul justiţiei.

 

Domnul Oleg Efrim – viceministru al justiţiei, reprezentantul permanent al Guvernului în Parlament:

Stimate domnule Preşedinte,

Onorat Parlament,

Se propune atenţiei dumneavoastră  proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Acest proiect se regăseşte în programul de activitate al Guvernului şi este elaborat în scopul perfecţionării, consolidării şi reformării sistemului judecătoresc, prin preluarea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti specializate de către instanţele judecătoreşti de drept comun.

Prin această iniţiativă, se aduc modificări unui şir de legi pentru a face transferul competenţelor instanţelor judecătoreşti specializate şi anume ale instanţelor economice şi ale instanţelor militare în atribuţiile instanţelor de drept comun. Întreprinderea unor astfel de măsuri a fost recomandată anterior de experţii Consiliului Europei.

Principalul argument pentru această reformă constă în faptul că litigiile economice nu sînt altceva decît o parte componentă a litigiilor civile, cele ce fac parte din ramura de drept civil, astfel încît un judecător specializat în drept civil nu va întîlni nici un fel de dificultăţi la examinarea unor cauze cu specific comercial şi invers.

Proiectul conţine şi norme tranzitorii care arată sau presupune o perioadă de 6 luni pentru finalizarea tuturor procedurilor care se regăsesc în aceste instanţe la moment. Deci la expirarea termenului de 6 luni toate cauzele care nu au fost finalizate în aceste instanţe urmează a fi transmise instanţelor de drept comun.

Trebuie să menţionăm că transmiterea competenţelor instanţelor judecătoreşti specializate în competenţa instanţelor de drept comun nu exclude posibilitatea funcţionării pentru anumite categorii de cauze civile sau penale a secţiilor aparte în cadrul instanţelor de drept comun. Aceasta este posibil potrivit prevederilor articolului 18 din Legea cu privire la organizarea judecătorească, potrivit cărora preşedintele instanţei poate constitui complete specializate pentru judecarea cauzelor privind anumite materii sau categorii de persoane.

Proiectul a fost discutat şi mediatizat pe larg,  a fost remis spre coordonare tuturor autorităţilor şi persoanelor interesate. Proiectul este sprijinit de Consiliul Superior al Magistraturii. Au fost obţinute avize de la reprezentaţii societăţii civile, de la mediul academic şi anume Universitatea de Stat din Moldova şi Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. A fost supus expertizei anticorupţie şi nu conţine factori de coruptibilitate.

Modificările propuse vor eficientiza actul de justiţie în sine, precum şi calitatea acestuia. Vor facilita realizarea de către persoane a dreptului de acces la justiţie şi la un proces echitabil. Vă rog să susţineţi acest proiect.

Mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim.

Întrebări, vă rog.

Microfonul nr. 5.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Domnule ministru,

Vă rog frumos să-mi spuneţi cum vor fi încadraţi judecătorii din judecătoriile specializate în cele de drept comun.

 

Domnul Oleg Efrim:

Deci vă mulţumesc pentru întrebare.

Această iniţiativă nu se referă la transferul propriu-zis, decît în dispoziţii finale se spune că locurile de judecător nu se lichidează, dar se transferă în instanţele de drept comun. Procedura concretă urmează a fi adoptată ulterior, în decurs de şase luni, potrivit dispoziţiilor finale de către Guvern. Deci nu procedura, dar…

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Mecanismul.

 

Domnul Oleg Efrim:

Mecanismul urmează să fie elaborat în decurs de şase luni de către Guvern şi prezentat Parlamentului spre aprobare.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Au fost calculate costurile acestei legi? Cît va trebui statul să cheltuie pentru ca să trecem de la instanţele specializate la instanţele de drept comun. Vor fi cheltuieli mari sau..?

 

Domnul Oleg Efrim:

Deci nu există costuri din considerentul că judecătorii vor fi încadraţi în cadrul  sistemului instanţelor de drept comun. Deci nu vor fi disponibilizări, nu vor fi, nu trebuie create alte locuri de muncă. De aceea vor fi repartizaţi în alte instanţe.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Da, mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Atît.

Mulţumim frumos.

Domnule Pleşca,

Raportul comisiei.

 

Domnul Ion Pleşca:

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege a fost examinat în cadrul comisiei. Au parvenit avizele de la celelalte comisii, de la Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului.

Propunem  să fie acum adoptat în primă lectură, celelalte, acele propuneri care au parvenit noi le vom examina foarte minuţios în cadrul şedinţei comisiei, pentru lectura a doua.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Mulţumim, domnule preşedinte.

Supun votului proiectul în primă lectură.

Cine este pentru, rog să voteze.

Mulţumesc.

Majoritatea. Votat.

Următorul proiect, nr.1621. Prezintă Oleg Efrim. (Rumoare în sală.) Transferat, da? Pentru săptămîna viitoare. Nr.402, la fel.

Următorul proiect, nr.1125.

Domnul Pleşca, da? Poftim.

 

Domnul Ion Pleşca:

Stimaţi colegi,

Eu, şi ca autor, şi ca reprezentant al comisiei, o să dau citire numai raportului, deoarece în raport este menţionat totul şi să nu mai repet de două ori.

Comisia juridică, numiri şi imunităţi a examinat proiectul de Lege pentru modificarea articolului 10 din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova şi a constatat că acesta este elaborat în legătură cu Adresa Curţii Constituţionale din 16 martie 2010.

În această Adresă se menţionează că prevederile Legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova nu stabilesc termenul în care se va dizolva Parlamentul după expirarea unui an de la ultima dizolvare. În cadrul dezbaterilor proiectului, membrii Comisiei în fond au acceptat, în principiu, prevederile acestuia.

Totodată, unii membri au menţionat necesitatea că în procesul de pregătire a prezentului proiect pentru lectura a doua să fie examinată suplimentar modalitatea de expunere a duratei termenului  în care se va dizolva Parlamentul.

Avînd în vedere cele expuse, propun aprobarea acestui proiect  în primă lectură.

Pentru lectura a doua vom mai vedea.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Întrebări? Nu sunt. Raportul? Da, şi ca autor, şi ca raportor.

Cine este pentru aprobarea în primă lectură, rog să voteze.

Mulţumesc. Majoritatea.

Aşa, acum, suplimentare avem, da?

Proiectul nr.877.

Prezintă domnul vicepreşedinte, deputatul Iurie Ţap.

 

Domnul Iurie Ţap:

Domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

Constituţia Republicii Moldova, articolul 109 prevede că autorităţile, administraţia publică locală se întemeiază pe 4 principii, inclusiv unul dintre aceste principii este principiul descentralizării serviciilor publice.

În acest context, la 28 decembrie 2006, a fost aprobat un set de legi, inclusiv Legea nr.435 privind descentralizarea administrativă, care urma să asigure acest proces.

De fapt, pe parcursul a 3 ani de zile, guvernarea precedentă nu a întreprins nimic pentru a realiza această lege şi a asigura descentralizarea în conformitate cu prevederile Constituţiei.

În acest sens, pornind de la faptul că descentralizarea este o oportunitate pentru Republica Moldova, noi cu dumneavoastră am aprobat programul de guvernare, unde unul dintre cele 5 obiective strategice este şi procesul de descentralizare.

La moment, Guvernul Republicii Moldova lucrează asupra elaborării strategiei de descentralizare. La fel, în parteneriat cu PNUD şi SIDA se realizează un proiect care vizează autorităţile publice locale de nivelurile unu şi doi, inclusiv proiecte-pilot în localităţile, unităţile teritorial-administrative de nivelul doi, dar şi de nivelul unu şi, totodată, acest proiect va avea ca finalitate elaborarea strategiei despre care am vorbit.

Comisia specială a Parlamentului, care se propune să fie organizată, va avea 3 obiective:

Primul. Este vorba de modificarea şi completarea Legii nr.435 privind descentralizarea administrativă despre care am vorbit şi care urmează să fie conformă prevederilor Constituţiei Republicii Moldova la acest capitol. Ea, la momentul actual conţine mai multe carenţe în acest sens.

În afară de aceasta, ea este depăşită pe mai multe poziţii şi urmează deci noi să soluţionăm şi această problemă.

Doi. Urmează să modificăm şi să completăm Legea nr.436 privind administraţia publică locală care, de fapt, este Constituţia autorităţilor publice locale de nivelurile unu şi doi, care, la fel, la general, este una bună, dar care are mai multe carenţe, poziţii contradictorii în însăşi pe interior şi urmează la fel să fie adusă în conformitate cu prevederile articolelor respective  din Constituţie – 109 (1) şi (2), dar şi ale articolului 112 din Constituţie.

Al doilea aspect. Comisia urmează să examineze şi să facă propuneri privind modificarea actelor legislative. La prezent avem o listă de 39 de legi care reglementează activitatea autorităţilor publice locale de nivelurile unu şi doi, dar legi care contravin Legii nr.435 ce ţine de domeniile proprii de activitate ale autorităţilor publice locale de nivelurile unu şi doi, dar şi Legii nr.436.

Noi cu dumneavoastră, pe parcursul activităţii noastre de 7 luni de zile, am intervenit, cred,  de mai multe ori, cred că de peste 20 de ori, în ceea ce ţine de legislaţia ce vizează autorităţile publice locale.

Iată de ce acest lucru trebuia să-l facem noi anterior şi iată de ce comisa trebuie să facă acest lucru.

Şi poziţia a treia, ceea ce se numeşte controlul parlamentar, fiindcă vorbeam anterior că Legea adoptată la 2006 n-a fost realizată, n-a fost făcut nici un pas. De ce? Fiindcă Parlamentul Republicii Moldova atunci nu a realizat acel control parlamentar care este instrumentul de bază şi este a doua funcţie importantă a Legislativului şi urmează ca această comisie, care va lucra cu comisia paritară formată de Guvern, cu coordonatorii proiectului la care m-am referit, urmează să asigure controlul parlamentar privind elaborarea legislaţiei privind descentralizarea administrativă.

În linii mari, aceasta ne va permite nouă  să urgentăm soluţionarea problemei, pentru a crea autorităţi publice locale de nivelurile unu şi doi cu capacităţi instituţionale, dar şi financiare, deci să le pregătim toate instrumentele necesare ca ele să devină funcţionale, pentru a putea face faţă acelor sarcini, acelor competenţe şi aşteptărilor cetăţenilor.

Vă mulţumesc şi aştept întrebări.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Mulţumim.

Luaţi loc.

Domnul Pleşca, da, raportor. (Rumoare în sală.)

Domnul Guznac. Da, vă rog.

 

Domnul Valentin Guznac – deputat neafiliat:

Onorat Parlament,

Comisia administraţie publică, mediu şi dezvoltare regională a examinat proiectul de Hotărîre al Parlamentului nr.877 din 26 martie 2010 privind constituirea Comisiei speciale pentru modificarea şi completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă de domnul deputat în Parlament Iurie Ţap.

Comisia permanentă menţionează că, prin acest proiect, se propune constituirea Comisiei speciale pentru modificarea şi completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale ce va corespunde integral principiilor Cartei Europene a autonomiei locale.

 La constituirea şi funcţionarea Comisiei speciale, se aplică, în mod corespunzător, prevederile din Regulamentul Parlamentului, ce ţin de activitatea comisiilor permanente ale Parlamentului, articolele 16–29.

Comisia permanentă menţionează că Comisia juridică, numiri şi imunităţi, în avizul prezentat, atenţionează că la 4 noiembrie 2009, în Parlament, cu nr.1470 deja a fost înregistrat un proiect de Hotărîre al Parlamentului, înaintat de către un grup de deputaţi, privind constituirea unei asemenea Comisii speciale.

Fiind supus dezbaterilor în şedinţa plenară din 12 noiembrie, Parlamentul a constatat că proiectul de Hotărîre nr.1470 necesită a fi îmbunătăţit în sensul concretizării direcţiilor de activitate a Comisiei speciale şi, ca urmare, acest proiect a fost trimis Comisiei sesizate în fond pentru perfecţionare.

Ţinînd cont de faptul că ambele proiecte de hotărîre, şi nr.1470 şi nr.877, vizează acelaşi scop: constituirea Comisiei speciale pentru modificarea şi completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale, în conformitate cu prevederile alineatului (5) articolul 56 din Regulamentul Parlamentului, se propune comasarea acestora într-un singur proiect, fiindu-i păstrat numărul de înregistrare 877 şi examinarea lui la şedinţa plenară a Parlamentului, ţinîndu-se cont şi de obiecţiile deputaţilor, reflectate în stenograma şedinţei din 12 noiembrie 2009 la dezbaterea proiectului nr.1470.

Analizînd stenograma şedinţei din 12 noiembrie, Comisia sesizată în fond a susţinut propunerea domnului deputat Marian Lupu de a ridica statutul acestei comisii la nivel de vicepreşedinte al Parlamentului, urmărind ideea asigurării, coordonării şi colaborării la nivelul tuturor comisiilor permanente a problemelor care vor fi discutate.

Comisia administraţie publică, mediu şi dezvoltare regională a acceptat propunerile expuse în avizul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi. În acest fel, la articolul 1, după sintagma: „Regulamentul Parlamentului” se propune a fi înscrisă formularea: „adoptat prin Legea nr.797 din 2 aprilie 1996”.

În continuare, conform alineatului (5) al articolului 32 din Legea nr.780 din 2001, articolul poate fi compus din alineate numerotate cu cifre arabe luate între paranteze. Din aceste considerente, în conţinutul proiectului de Hotărîre sintagma: „punctul 1) şi punctul 2)” se va substitui prin sintagma: „alineatul (1) şi alineatul (2)”.

Cît priveşte instituirea controlului parlamentar în vederea implementării politicilor de descentralizare, după cum se propune la litera c) a articolului 2, menţionăm că această normă nu poate fi acceptată în varianta propusă, deoarece controlul parlamentar este o procedură de lungă durată şi nu poate fi realizat de către o comisie constituită pe un termen scurt.

O altă abordare ar fi instituirea controlului parlamentar, ce ar preceda elaborarea şi prezentarea proiectelor legislative de către Comisia specială pentru modificarea şi completarea cadrului legislativ privind procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale.

Astfel, în procesul de activitate, Comisia specială, constituită prin proiectul menţionat, se propune a fi responsabilă de exercitarea controlului parlamentar asupra respectării şi realizării prevederilor legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte procesul de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale.

Şi încă o modificare  propusă de către comisie: termenul de 3 luni de zile, propus pentru activitatea acestei comisii, este unul de o durată foarte mică, de aceea, propunem ca el să fie înlocuit cu sintagma: „6 luni”.

Comisia administraţie publică, mediu şi dezvoltare regională propune Parlamentului spre examinare şi adoptare proiectul respectiv de hotărîre.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Bine. Mulţumim. Întrebări către domnul preşedinte al comisiei nu sînt.

Luaţi loc, vă rog, domnule preşedinte.

Luări de cuvînt. Avem înscrişi 3 deputaţi:  domnii Valeriu Munteanu, Tudor Deliu şi Valeriu Nemerenco.

Cine primul s-a înscris? Valeriu Munteanu, poftim.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Stimaţi colegi,

În calitatea mea de fost primar, dar şi de membru al Comisiei administraţie publică, mediu şi dezvoltare regională, nu am putut să trec cu vederea această temă, atît de importantă pentru comunităţile locale.

Profesorul român Paul Negulescu afirma că în orice ţară sînt două categorii de interese: unele care au un caracter cu totul general, privind totalitatea cetăţenilor, întreaga colectivitate şi altele care sînt speciale unei anumite localităţi.

Pentru armonizarea acestor categorii de interese, statul a creat regimuri juridice sau instituţii speciale, fiecare dintre ele asigurînd o rezolvare  mai mult sau mai puţin corespunzătoare situaţiilor concrete. În aceste condiţii, vorbim de centralizare, descentralizare şi desconcentrare.

De la independenţă încoace, voit sau nevoit, mai mult din interese electorale decît din raţionamente legate de consolidarea autonomiei locale, am tot rătăcit prin concepte, strategii, legi şi alte acte normative, dar fără a avea vreo dorinţă reală de a schimba lucrurile în acest domeniu.

La sfârşitul anului 2006, de ziua mea de naştere, Parlamentul a adoptat 3 legi fundamentale ce ţin de activitatea administraţiei publice locale, dar nici aceste acte normative nu au fost suficiente pentru a asigura administraţiilor publice locale o autonomie veritabilă, lipsind din acest lanţ o verigă foarte importantă, determinantă chiar, şi anume Legea finanţelor publice locale.

De 20 de ani, în Republica Moldova legile care ţin de activitatea administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile unu şi doi nu au fost elaborate, analizate şi adoptate în pachet, au fost făcute, de regulă, separat, fără a se ţine cont de conceptul general de administrare a treburilor publice, astfel fiecare a încercat să tragă plapuma deasupra sa, fără a ţine cont de faptul că afectează astfel competenţele şi atribuţiile altcuiva.

Dar de cele mai multe ori au fost afectate administraţiile publice locale de nivelul unu: satele şi oraşele. Cea mai mare greşeală comisă, din păcate, şi menţinută pînă în prezent este corelarea greşită dintre transferul de competenţe şi transferul de resurse.

Or, Legea nr.435 privind descentralizarea administrativă, la articolul 10 alineatul (1), stipulează: Guvernul, ministerele, precum şi alte autorităţi administrative centrale, în baza unor standarde de cost şi calitate, identifică resursele necesare realizării competenţelor transferate de ele, precum şi sursele bugetare din care vor fi finanţate aceste competenţe.

Resursele astfel identificate sînt transferate autorităţilor administraţiei publice locale în condiţiile legii. Cît de frumos sună şi cum facem noi de obicei. Adoptăm o lege bună, frumos ambalată, iar întreaga povară o trecem uşurel pe umerii satelor şi comunelor, fără a pomeni ceva despre sursa de acoperire.

În cel mai bun ca, le spunem primarilor: staţi fără grijă, va fi adoptată degrabă o lege nouă a finanţelor publice locale care va redefini sistemul şi veţi avea surse suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor.

Din păcate, aceste practici nu au luat sfîrşit o dată cu plecarea guvernării comuniste. Chiar la penultima şedinţă de Parlament am adoptat în primă lectură un proiect similar. S-a trecut astfel peste principiul de descentralizare financiară, alocarea transparentă de surse care să permită o gestiune financiară predictibilă de către toate comunităţile locale.

Deşi atribuţiile şi responsabilităţile administraţiei publice locale au crescut simţitor, numărul persoanelor angajate în administraţia publică locală a fost chiar diminuat, o serie de reglementări la nivel central limitînd angajările.

Evident,  şi aici putem discuta în ce măsură autoritatea centrală îşi permite să blocheze posturile în administraţia publică locală. Pe motivul incapacităţii sau şi al nedorinţei fostelor guvernări de a reglementa univoc şi necondiţionat domeniul descentralizării, astăzi tărîmul administraţiei publice locale este unul incolor, insipid şi inodor.

Iar cel mai important este faptul că, pe motivul descentralizării defectuoase, astăzi, viaţa satului a devenit foarte şi foarte complicată. Oamenii la sate şi din micile oraşe sînt cei care suferă direct pe motivul impotenţei cuiva.

De la descentralizare porneşte totul în orice stat cu responsabilitate pentru cetăţenii săi. Or, oamenii noştri au fost concentraţi în sate fără apă, gaze naturale, sisteme de canalizare, drumuri, şcoli, grădiniţe, centre de sănătate, case de cultură, dar în schimb cu foarte multe competenţe delegate.

Sper şi îmi doresc foarte mult ca activitatea acestei comisii să aibă ca şi finalitate elaborarea şi adoptarea unui cadru legislativ nou, progresiv în domeniul descentralizării, nu doar să cîrpim pe alocuri o anumită legislaţie existentă.

Or, unul dintre obiectivele de bază ale Alianţei pentru Integrare Europeană este demontarea verticalei puterii şi aplicarea principiilor şi normelor europene în domeniul administraţiei publice prin descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale.

Mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Cuvînt se oferă domnului Deliu. Poftim.

 

Domnul Tudor Deliu:

Onorată asistenţă,

Evoluţia guvernării în spaţiul european în ultima jumătate de secol a evidenţiat o tendinţă clară – descentralizarea administraţiei publice şi consolidarea autonomiei locale.

În Republica Moldova, de la obţinerea independenţei şi pînă în prezent, s-a încercat reforma administraţiei publice locale, dar toate încercările s-au pomenit în imposibilitatea realizărilor.

Politicile elaborate nu au permis avansare spre autonomia locală din cauza caracterului lor controversat, absenţei continuităţii şi incertitudinii obiectivelor aspirate.

Acţiunile realizate de autorităţile comuniste, începînd cu anul 2001 şi pînă în prezent, au fost orientate spre distrugerea autonomiei locale prin lichidarea sistemului administrativ teritorial, controlul excesiv al ministerelor de finanţe şi supracentralizarea finanţelor publice, realizarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale în baza factorului politic şi loialităţii faţă de putere, intervenţiile abuzive şi nejustificate ale guvernării comuniste la gestionarea patrimoniului deţinut de autorităţile administraţiei publice locale.

În acelaşi timp, Carta Europeană, exerciţiul autonom al puterii locale, ratificat în anul 1997 de Parlamentul Republicii Moldova şi intrat în vigoare la 2 februarie 1998, expres stabileşte că veritabila autonomie locală este esenţială pentru democraţie, iar autonomia locală autentică e posibilă doar în urma unei descentralizări în condiţiile independenţei şi autonomiei financiare.

De aceea, imperativ se impune operarea unor modificări care ar demara procesul de descentralizare, ca: elaborarea unui mecanism eficient de transfer al competenţelor administraţiei publice locale în baza capacităţii administrative a comunităţilor şi dezvoltarea capacităţii administrative a unităţii administrativ-teritoriale în scopul furnizării eficiente a serviciilor publice.

E cunoscut faptul că eficienţa administraţiei publice locale se măsoară în calitatea, cantitatea şi continuitatea prestării serviciilor publice. Cu părere de rău, vreau să remarc faptul că, pînă în prezent, fosta guvernare a purces la procesul de reformare a administraţiei publice doar interesele politice şi le-a convenit ca administraţia publică locală, cer scuze de fraza care am s-o zic, să rămînă acelaşi „selsovet” de pe timpuri, care poate doar să presteze unele servicii, cum ar fi serviciile de stare civilă, naşterea, decesul şi, respectiv, căsătoria.

Dar încă o dată vreau să zic că, astăzi, dacă chiar Legea nr.435, Legea privind descentralizarea administrativă stabileşte un şir de competenţe pentru  autorităţile administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi doi, cu părere de rău aceste competenţe nu pot fi realizate, dat fiind faptul că autorităţile administraţiei publice locale nu dispun de acea autonomie financiară.

De asemenea, e necesară îmbunătăţirea cadrului legal-normativ din domeniul administraţiei publice pentru creşterea nivelului de autonomie, sporirea potenţialului de venituri publice, care să asigure autonomia financiară reală. Şi aici cred că e timpul  să fie efectuată liberalizarea şi modernizarea legislaţiei financiare prin aplicarea planificării bugetare în bază de program, şi nu în cifre de control, care, adeseori, vin de la Ministerul  Finanţelor către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul doi şi sînt distribuite autorităţilor de nivelul întîi.

Elaborarea normelor metodologice privind evaluarea capacităţii administrative. Şi aici aş vrea să zic că Legea nr. 435 stabileşte expres capacitatea administrativă a unităţilor administrativ-teritoriale, specificînd că unitatea administrativ-teritorială poate fi considerată că are capacitatea administrativă dacă resursele proprii pot acoperi măcar la 30% cheltuielile administrative. Cu părere de rău, din cele 898 de unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întîi, astăzi, mai mult de 80% din ele  nu recuperează cheltuielile din veniturile proprii nici la 20%.

De asemenea, se cere modificarea conţinutului competenţelor  administraţiei publice locale în corespundere cu principiul de subsidiaritate, aplicat în Uniunea Europeană. Aici se cer de implementat un şir de acţiuni, transferul competenţelor administraţiei publice locale ar fi de dorit să fie după trei criterii: transferuri proprii, partajate şi delegate.

De asemenea, e necesară perfecţionarea mecanismului de calculare a cheltuielilor aferente competenţelor proprii. Şi aici aş vrea să amintesc iarăşi aceeaşi Cartă Europeană „Exerciţiul autonom al puterii locale”, care stipulează expres că comunităţile locale trebuie să dispună de resurse financiare suficiente, pentru a acoperi competenţele legale.

Cu părere de rău, chiar dacă articolul 14 stabileşte competenţe pentru consiliul local de la litera a) pînă la litera z), resursele financiare cîteodată nu ajung nici pentru acoperirea competenţelor care ţin de litera a).

De asemenea, se cere perfecţionarea mecanismului de calculare a cheltuielilor aferente competenţelor proprii, elaborarea mecanismului de acoperire financiară a competenţelor partajate şi delegate şi coordonarea legislaţiei la capitolul competenţe.

Onorată asistenţă,

Aş vrea să reamintesc că una din priorităţile Programului de activitate al Guvernului este şi descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale, adică noi ne-am asumat responsabilitatea de a demonta verticala puterii şi aplicarea normelor europene în domeniul administraţiei publice.

Apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană se poate produce doar în condiţiile unui stat în care structurile puterii ierarhizate vor fi înlocuite cu structuri descentralizate, transparente, întemeiate pe supremaţia drepturilor şi libertăţilor civile.

E timpul să conştientizăm faptul, şi aici aş vrea să amintesc cuvintele marelui sociolog francez Alexe Stokevil care zicea că administraţia publică locală este puterea unei naţiuni. Deci autorităţile locale trebuie să aibă putere deplină.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Încă un minut? Spuneţi cu ţara bogată, că nu prea s-a auzit.

 

Domnul  Tudor Deliu:

Cer scuze, ca să finalizez. Deci o ţară bogată începe de la un sat bogat. Şi de aici noi ar trebui să ne îndreptăm cu faţa spre autorităţile administraţiei publice locale, dîndu-le putere deplină pentru a ameliora situaţia existentă şi a presta servicii publice necesare locuitorilor unităţii administrativ-teritoriale.

Cred şi sper că comisia formată de Parlament va reuşi să contribuie la ameliorarea situaţiei în acest domeniu. Şi de aceea Fracţiunea Partidului Liberal Democrat din Moldova susţine întru totul formarea acestei comisii.

Vă mulţumesc mult.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Mulţumim, domnule Deliu.

O ţară bogată vine de la un sat bogat, ţară, stat. Cred că mai corect un sat bogat, un stat bogat vine de la un sat bogat. O ţară. (Rumoare în sală.) Aşa. Bine. Oricum, bogăţia trebuie să fie la sat, aşa cum este, veşnicia vine de la sat.

Următorul, domnul Nemerenco.

 

Domnul  Valeriu Nemerenco – Fracţiunea PL:

Onorată asistenţă,

Odată cu promovarea proceselor de democratizare în societate, creşte şi rolul autorităţilor publice locale. O administraţie publică locală modernă formulează proeminenţa unor principii care se conţin în Carta europeană a autonomiei locale, dezvoltate în continuare prin reglementări constituţionale, care posedă un caracter fundamental.

Consiliul Europei consideră că colectivităţile locale reprezintă unul din principalele fundamentări ale oricărui regim democratic şi dreptul cetăţenilor de a participa la gestiunea treburilor obşteşti, face parte din principiile democratice comune ale tuturor statelor membre ale Consiliului Europei.

Pilonii principali pe care se ţine administraţia publică locală modernă sînt autonomia locală şi descentralizarea administrativă. Aceste două principii sînt indisolubil legate, se completează unul pe altul. Astfel, autonomia locală este un drept al unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi satisface interesele proprii, fără amestecul organelor centrale, principiu care trage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.

Putem constata că, pornind din anul 1991 şi pînă în prezent, nu s-a găsit o soluţie eficientă privind organizarea administrativă a teritoriului şi se caracterizează printr-un număr excesiv de unităţi administrativ-teritoriale de ambele nivele. În toată această perioadă, au fost depuse numeroase eforturi de reformare a sistemului administraţiei publice locale, însă aceste eforturi au fost diminuate de lipsa unei viziuni strategice clare asupra obiectivelor pe termen lung, de instabilitatea politică şi administrativă a administraţiei centrale şi de situaţia economică precară a comunităţilor teritoriale.

Astfel, sînt identificate, cel puţin, 5 etape distincte care au definit agenda de interes legislativ faţă de domeniul administraţiei publice locale. Prima: 1991–1994; a doua: 1994–1998; a treia: 1998–2003; a patra: 2003–2009, pînă în prezent.

Încercările de a reforma administraţia publică locală n-a reprezentat o prioritate, pentru că metodele centraliste au prevalat în gestionarea sistemului bugetar, în privatizarea şi furnizarea de servicii publice, iar schimbările aşteptate au fost mult prea lente şi fragmentate.

Este important de menţionat că aceste etape de reformă sînt strîns legate şi de rezultatele alegerilor în organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova – Parlamentul.

Odată cu păşirea Republicii Moldova spre reformele democratice, s-a impus o reformă în administraţia publică. Această reformă a fost condiţionată de necesitatea schimbării structurii administraţiei publice, de rolul, funcţiile şi criteriile noi pe care trebuie să le aibă atît administraţia publică centrală, cît şi administraţia publică locală.

E necesar de menţionat că Consiliul Europei efectuează monitorizarea permanentă a angajamentelor asumate de Republica Moldova, a respectării principiilor autonomiei locale în organizarea şi funcţionarea administraţii publice în unităţile administrativ-teritoriale.

În recomandările şi rezoluţiile sale 179 din 2005, Consiliul Europei atrage atenţia autorităţilor publice din Republica Moldova asupra necesităţii respectării prevederilor Cartei Europene, a autonomiei locale şi asigurării funcţionării instituţiilor democratice locale.

În sistemul administraţiei publice locale, în Republica Moldova există un deficit de reuşite pe terenul descentralizării administrative. Această situaţie se referă, în principiu, la dezechilibrul existent între resursele disponibile la nivel local şi funcţiile stipulate prin Legea autorităţii publice locale. Acest dezechilibru a servit mult timp drept un argument puternic în favoarea unei centralizări pe verticală, a deciziilor care se iau la nivelul autorităţilor publice locale de ordin bugetar, administrativ, managerial, social, ceea ce a inhibat iniţiativa locală şi a compromis încrederea cetăţeanului în autoritatea publică.

Mult timp s-a considerat că acest control, impus de sus, îl va face mai ascultător pe funcţionarul public local şi v-a spori, prin urmare, eficienţa acţiunilor sale. Un motiv esenţial al aceste situaţii se explică şi prin lipsa unui mecanism efectiv de descentralizare administrativă şi financiară, abordarea formalistă a  unor principii constituţionale şi politicile de descentralizare care au prevalat ori de cîte ori Parlamentul Republicii Moldova a iniţiat reforme în domeniul administraţiei publice locale.

Această situaţie a făcut posibil ca Parlamentul Republicii Moldova, sub presiunea Consiliului Europei, să încerce să ajusteze sistemul administraţiei publice locale la standardele europene, stipulate în Carta Europeană a autonomiei locale.

Astfel, la 28 decembrie 2006, Parlamentul Republicii Moldova  a adoptat un pachet de legi în domeniul administraţiei publice locale şi al descentralizării administrative. Adoptarea acestui pachet de legi privind administrarea publică locală, privind descentralizarea administrativă, privind dezvoltarea regională nu a adus îmbunătăţiri considerabile situaţiei în domeniul administraţiei publice, dar a cunoscut şi o înrăutăţire pe menţinerea unor tendinţe de centralizare şi control excesiv din partea administraţiei publice centrale şi creşterea gradului de dependenţă a autorităţilor publice locale faţă de autorităţile publice centrale.

Cu regret trebuie să menţionăm că implementarea acestui pachet de legi se efectuează lent, fără asigurarea unei autonomii locale rele şi descentralizării. Legea privind descentralizarea administrativă, practic, nu este implementată, nu conţine un concept concret de descentralizare, nu defineşte clar funcţiile proprii şi delegate ale autorităţilor publice locale, nu sînt elaborate mecanisme reale de asigurare ale descentralizării administrative, de delegare de competenţe şi cooperarea autorităţilor publice locale.

Legea privind descentralizarea administrativă va fi aplicată după aprobarea planului de acţiuni care va stabili etapele distincte de implementare a procesului de descentralizare administrativă în Republica Moldova.

Procesul de descentralizare a fost marcat de lipsa unei delimitări clare şi reale a competenţelor proprii şi delegate dintre autorităţile publice locale de diferite niveluri, precum şi de raporturile cu autorităţile publice centrale, corelate cu resursele necesare pentru exercitarea competenţelor stabilite.

Una dintre problemele cu care se confruntă autorităţile publice locale este şi descentralizarea financiară, care reprezintă unul dintre elementele principale ale descentralizării administrative.

Autorităţile publice locale trebuie să dispună de resurse financiare suficiente pentru exercitarea atribuţiilor proprii, iar delegarea de competenţe este efectivă doar din momentul în care a avut loc transferul resurselor financiare şi materiale necesare şi suficiente. Cu regret, aceasta rămîne numai o reglementare legislativă.

Legea nr.397-XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale este depăşită şi nu stimulează autorităţile publice locale pentru creşterea veniturilor în bugetele locale.

Situaţia actuală privind transferurile din bugetul de stat către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale este una defectuoasă, deoarece legea nu fixează clar mărimea transferurilor din partea autorităţilor publice locale de nivelul doi către bugetele de nivelul întîti, avînd un caracter arbitrar.

Republica Moldova are şi unele restanţe faţă de Consiliul Europei. Parlamentul Republicii Moldova, prin Hotărîrea nr.284–XVI din 11 noiembrie 2005 a aprobat Programul calendaristic al acţiunilor legislative în conformitate cu Rezoluţia şi recomandările Comisiei pentru respectarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre ale Consiliului Europei. Printre acţiunile prevăzute de Programul calendaristic, conform punctului 5, este asigurarea conformităţii cu Carta europeană a autonomiei locale a legislaţiei şi practicilor privind statutul municipiului Chişinău.

Conform punctului 6 al calendarului pe perioada martie–iunie 2006, Parlamentul trebuia să asigure conformitatea cu Carta europeană a autonomiei locale a legislaţiei şi practicilor privind finanţele publice locale pentru adoptarea unei legi în redacţie nouă. Cu regret trebuie să constatăm că, pînă în prezent, nu au fost adoptate Legea cu privire la statutul municipiului Chişinău, Legea cu privire la finanţele publice locale, iar tergiversarea adoptării lor influenţează negativ asupra activităţii autorităţilor publice locale.

Considerăm necesar crearea unei comisii pentru adoptarea Strategiei naţionale de descentralizare şi consolidare a autonomiei locale. Aceasta este părerea Fracţiunii Partidului Liberal.

Vă mulţumesc.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Mulţumesc.

Cuvînt de încheiere – domnului vicepreşedinte.

 

Domnul  Iurie Ţap:

Stimaţi colegi,

Privind propunerile făcute de Comisia juridică, numiri şi imunităţi, eu aş accepta varianta a treia, ceea ce ţine de controlul parlamentar, dar ceea ce ţine de primele două poziţii vin să argumentez.

Deci Legea nr.435 este legea-cadru privind procesul de descentralizare. Legea nr.436 privind administraţia publică locală este legea generală, care stabileşte domeniul administraţiei publice locale. De aceea, această poziţie să fie aparte.

Celelalte legi, lista de 39 la momentul actual, sînt legi care vizează anumite domenii şi vizează activitatea autorităţilor publice locale în anumite domenii. De aceea, vă rugăm, să facem această diferenţă şi să păstrăm acea redacţie pe care v-am propus-o.

Mulţumesc.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Şi totuşi ce votăm? Acceptaţi unele propuneri sau nu? Acesta este proiect de hotărîre. Raportul comisiei? Nu, domnul Guznac a prezentat. Votăm proiectul de hotărîre acceptat de comisie sau cum, domnule vicepreşedinte? Dacă ceva se acceptă, ceva  nu se acceptă, înseamnă că trebuie să pun la vot toate.

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Ion Pleşca:

Domnule Preşedinte,

După cum a menţionat domnul Ţap, au fost trei propuneri din partea Comisiei juridice, numiri şi imunităţi. Pe una el a acceptat-o. Eu propun ca raportul comisiei să fie votat cu ceea ce a acceptat autorul.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Aşa, da?

 

Domnul  Ion Pleşca:

Da.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

De acord, stimaţi colegi?

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Valentin Guznac:

Domnule Preşedinte,

Vă mulţumesc.

Deci noi am convenit din timp şi cu autorul proiectului, şi cu toţi colegii din toate comisiile vizavi de propunerile care le-am formulat la tribuna Parlamentului, de aceea cred că e rezonabil să-l punem la vot şi să-l aprobăm. Singurul lucru, îmi cer scuze, este necesar să fie nominalizată componenţa propriu-zisă a comisiei.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Da, aceasta am vrut  şi să spun. Supun votului proiectul de hotărîre, dar dînd citire şi componenţei comisiei: Iurie Ţap – preşedinte; Tudor Deliu – membru; Valeriu Munteanu, propuneri sînt, vicepreşedinte; Ghilaş Anatolie – membru; Vasile Balan – secretar; Valentin Guznac – membru. Obiecţii?

Cine este pentru aprobarea proiectului de hotărîre, cu propunerile  făcute din partea preşedintelui Comisiei juridice, numiri şi imunităţi, a domnului Ţap şi a domnului Guznac, toate care coincid, vă rog să voteze.

Mulţumim. Majoritatea.

Şi următorul proiect, nr.1408. Nu, nu, aici mai avem un proiect, repede trece, cu Legea taxei de stat, nr.675.

 

Domnul  Ion Pleşca:

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege a fost votat în primă lectură, a fost examinat pentru lectura a doua, amendamente, propuneri din partea nici a unei comisii nu au parvenit. Eu propun ca să fie supus votului pentru lectura a doua.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

La vot? Sînt? Nu sînt întrebări.

Mulţumim, domnule preşedinte.

Cine este pentru adoptare în lectura a doua, rog să voteze.

Mulţumesc.

Sectorul nr.2?

 

N u m ă r ă t o r i i:

Sectorul nr. 2 – 23.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

– 23.

Sectorul nr. 3?

 

N u m ă r ă t o r i i:

Sectorul nr. 3 – 31.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

– 54.

Mulţumim.

Următorul proiect, nr.1408, instituirea unei comisii speciale pentru examinarea situaţiei economico-financiare a Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz”, perioada anilor 2005–2010. Poate 2001 luăm, domnule Untilă? Ajunge?

Vă rog, domnule Untilă.

 

Domnul  Veaceslav Untilă:

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

În temeiul articolului 73 din Constituţia Republicii Moldova şi al articolului 47 din Regulamentul Parlamentului, în scopul examinării situaţiei economico-financiare a Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” şi a tranzacţiilor efectuate de aceasta în perioada de timp 2005–2010, se propune instituirea Comisiei speciale care va efectua un control special al activităţii acesteia în vederea elucidării cauzelor de încălcare a legislaţiei în gestionarea resurselor financiare ale S.A. „Moldovagaz” şi, ca rezultat, a impactului negativ asupra formării tarifelor la gazele naturale. În viziunea noastră, tarifele respective sînt exagerate, cetăţenii fiind obligaţi să achite diferenţa de tarif.

Comisia specială urmează să-şi elaboreze un program de lucru care ar permite determinarea problemelor ce ţin de activitatea Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” şi să prezinte Parlamentului propuneri concrete de soluţionare a acestora.  Hotărîrea pe care o prezentăm noi acum, proiectul de Hotărîre, în temeiul articolului 66 din Constituţia Republicii Moldova şi al articolului 32 din Regulamentul Parlamentului, Parlamentul adoptă prezenta hotărîre.

Articolul 1. – Se instituie comisia specială pentru examinarea situaţiei economico-financiare şi a tranzacţiilor efectuate ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” în perioada de timp 2005–2010 în următoarea componenţă:

Proiect, propuneri. Fracţiunea parlamentară a Partidului Liberal Democrat – Semion Furdui, preşedinte; Fracţiunea Partidului Liberal – Oleg Bodrug, vicepreşedinte; Fracţiunea parlamentară a Partidului Democrat – domnul Guma, vicepreşedinte; secretar – Veaceslav Untilă.

Membrii comisiei. S-au propus patru comunişti, dar ei n-au prezentat candidaturile şi merge Fracţiunea parlamentară „Alianţa «Moldova Noastră»” – Valentin  Cheptene; Grupul parlamentar „Moldova Unită” – Victor Stepaniuc; Fracţiunea Partidului Liberal-Democrat din Republica Moldova –Ioniţă Veaceslav.

Articolul 2. – Comisia specială va exercita controlul asupra activităţii economico-financiare şi a tranzacţiilor efectuate ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” în perioada 2005–2010.

Articolul 3. – În termen de 3 luni din data adoptării prezentei hotărîri, Comisia specială va prezenta un raport despre rezultatele controlului cu concluzii de rigoare.

Articolul 4. – Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data publicii.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Domnule Untilă, domnule Untilă.

 

Domnul  Veaceslav Untilă:

Spuneţi.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Eu aş înţelege dacă ar fi aici Fracţiunea parlamentară MAE, v-aş înţelege. Dar dacă Fracţiunea parlamentară „Moldova Unită”, nu prea înţeleg.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Eu am modificat şi am citit corect. La dumneavoastră  este varianta scrisă. Eu am vorbit despre Grupul parlamentar „Moldova Unită”.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Păi, nu trebuie să fie una să citim şi alta să scriem.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Ei, mai greşim şi noi, domnule Preşedinte. Oameni vii.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Vedeţi ca greşeala să nu devină realitate.

Bine, mulţumim.

Întrebări?

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc.

Şi vă promitem că în trei luni de zile toate persoanele… 

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Am eu o întrebare, domnule Untilă.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Se începe.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Totuşi cred că trebuie să fie 2000–2010 activitatea. Am să vă dau un exemplu. Vă rog să mă ascultaţi. Noi avem în fiecare an… „Moldovagaz” are un program de investiţii, undeva la 200 de milioane, îmi pare, anual. Şi întru- cît calculele arată că întoarcerea cheltuielilor poate să fie recuperate în 25 de ani, ce face „Moldovagaz”? Ia şi introduce în tarif, în preţul la gaze această sumă de 200 de milioane. Şi o pune s-o plătească toţi cetăţenii Republicii Moldova. Adică avem noi aici mult de lucru în privinţa aceasta să vedem noi. 

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Acorduri sînt.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Să vedem noi.  Şi în urma acestor investiţii de 200 şi ceva de milioane anual doar la 5 mii de cetăţeni se folosesc de gaze, întrucît majoritatea n-au bani să plătească, este foarte scump. Şi iată de ce avem tarife, preţuri mari la gaz.

De aceea, cred că trebuie să luăm din 2000, să vedem cum a fost în perioada ceea, să ne prezentaţi nouă cîţi fondatori acolo sînt, cine-i unul, cine-i doi, cine-i trei, cine-i patru. Să ştie lumea, în sfîrşit, că în Republica Moldova  avem nişte fondatori  prin  instituţiile foarte importante şi nu le cunoaştem numele, domnule. Nimeni nu ştie absolut, parcă ştii ca peştele în apă la fundul oceanului din 2000.

 

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Domnule Preşedinte,

Noi acceptăm 2000. Dar atunci puţin o să modificăm articolul 3 – „în termen de 4 luni”. Noi să luăm 4 luni, noi în 3 luni de zile n-o să izbutim să facem chestia aceasta. Deci articolul 3, dacă permiteţi să-l modificăm – „în termen de 4 luni din  data adoptării prezentei hotărîri”.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Eu sînt de acord şi în 5. Numai cetăţenii să primească un răspuns clar în privinţa aceasta. Termene rezonabile. Iată, domnul Diacov propune.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Nu, nu, de acum am păţit cu „termene rezonabile”.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

O să avem  experienţă deja, adică.

Bine, mulţumim.

Alte întrebări?

Microfonul nr. 5.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

În situaţia în care se acceptă ca perioada de verificare să fie 2000–2010, cred că este o problemă  în persoana preşedintelui domnului Furdui, pentru că dumnealui a fost conducător al acestei întreprinderi. De aceea, noi solicităm ca preşedinţia acestei comisii să aparţină Fracţiunii Partidului Liberal în persoana domnului Bodrug Oleg. Păi, nu poţi să verifici tu ce ai lucrat tu. Trebuie să fim corecţi.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

N-am ştiut,

Domnule Furdui,

Dumneavoastră ce, aţi lucrat la „Moldovagaz”? Şef?

Microfonul nr. 4.

 

Domnul Simion Furdui – Fracţiunea PLDM:

Domnule Preşedinte,

Da, eu am lucrat o perioadă de zece luni şi eu cu plăcere accept ca să mă controlez, să fie public făcută chestia aceasta, fiindcă au fost mai multe speculaţii. Eu nu văd o problemă aici. Dar eu cunosc în detalii ceea ce s-a întîmplat la „Moldovagaz”, începînd cu fondarea Concernului „Moldovagaz” şi terminînd cu ziua de astăzi.

Mulţumesc.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Domnule Preşedinte Ghimpu,

Noi de aceea şi am propus candidatura domnului Simion Furdui anume din motivul că dumnealui a fost preşedinte. A lucrat doar 10 luni de zile. Cunoaşteţi toate subtilităţile şi vreau să vă spun că noi sîntem membri ai Comisiei economie, buget şi finanţe. Şi atunci cînd am avut dezbateri în privinţa tarifelor şi preţurilor, vreau să vă spun că atît şi domnul Bodrug a fost foarte activ şi domnul Furdui cunoaştem problemele. Şi eu cred că o să iasă lucru bun pînă la urmă, dacă o să ne încredinţaţi.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Microfonul nr. 4.

 

Domnul Mihai Godea:  

Domnule Preşedinte,

Eu am o propunere de compromis. Nu referitoare la preşedinţia comisiei, ci la termenul de examinare.  „Termen rezonabil” este expresie la modă astăzi. Eu propun totuşi ca comisia să se concentreze pe perioada 2005–2010, pentru că aici s-au comis cele mai mari fărădelegi. Şi, în condiţiile în care comisia ajunge la concluzia că este necesar de examinat şi perioada anterioară, operăm o modificare a acestei hotărîri şi nu văd nici o problemă.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Fiecare dintre noi este în drept să aibă propuneri, dar cred că nimeni nu ştie în ce an s-au comis cele mai mari fărădelegi. În 2005, în 2007, în 2001, în 2002. De aceea, cred că nu văd nimic aici. Dacă nu sînt fărădelegi acolo, comisia o să treacă foarte repede în 2000, 2001, 2002, 2003 şi o să înceapă cu 2005. Cît ţine de preşedinte. Eu cred că domnul Untilă nu numai preşedinte trebuie să… dacă ştie drumul, apoi atunci trebuie să fie preşedinte. Orice membru al comisiei, dacă ştie drumuşorul, trebuie să-l spună la comisie şi să meargă toată comisia pe drumuşorul pe care îl ştie. Nu numai dacă eşti preşedinte îl spui, dacă nu eşti preşedinte, nu spui drumuşorul.

Dar noi adineauri am format o comisie, unde în fruntea comisiei este reprezentantul PLDM şi de aceea cred că, reieşind din aceasta, trebuie să acceptaţi ca preşedintele să fie din partea Fracţiunii PL. Nu văd nimic în aceasta.  PD o să fie preşedinte la „Termocom”, de exemplu, data viitoare. Nu luăm după drumuşor.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Stăm bine. Ideea îi în următorul.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Nu, aşa-i la noi. Nu, eu am glumit acum, îmi cer scuze. Dar în sens că este totuşi ca Fracţiunea, aceasta am în vedere. Merge PLDM, PL, PD. Data viitoare am înţeles că o să fie numai PLDM. O să fie toate comisiile lor. La sondaj, dacă ne uităm.

Microfonul nr. 4.

 

Domnul Victor Stepaniuc – deputat neafiliat: 

Stimaţi colegi,

Eu aş propune ca termenul să nu fie 3 ani sau 4 ani, sau 8 ani. Trebuie de la fondare, fiindcă această companie are probleme de la fondare. Noi să nu uităm că avem datorii. Este partea transnistreană. Pe urmă, în această perioadă s-au mai modificat şi acţiunile Republicii Moldova în această companie. De la 51 la nu ştiu cîte de acum au mai rămas. Şi de atît sînt absolut de acord. Probabil,  domnul Furdui are dreptate: „de la fondare”.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

În ce an, în ce an, domnule Stepaniuc? Cînd a murit Stalin sau în ce an  s-a format?

 

Domnul Victor Stepaniuc:

Eu ştiu că ea nu a apărut  100 de ani în urmă. Eu ştiu că a apărut, probabil,  în anul 1993, 1994.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Microfonul nr.4.  

 

Domnul  Veaceslav Ioniţă:

Stimaţi colegi,

Eu cred că cum nu i-am da denumirea, dar, pînă la urmă, noi vom ajunge la modul cum s-au format datoriile în 1993, cum s-au transferat în 1994, toate acestea  comisia le va analiza. Dar putem să punem şi 2005. Că chiar dacă pui 2005 ai să ai activele reevaluate şi te duci în anul 2000, cînd s-au reevaluat.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Eu propun să excludem „în perioada 2005–2010” şi atunci verifici ce vrei. Aşa-i? Fără „termen”. Aceasta e mai corect. Fără „termen rezonabil”.

 

Domnul Veaceslav Ioniţă:

Aşa noi ajungem pînă la 1992, cînd prima dată s-au…

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Comisia  hotărăşte ce să verifice acolo care mai mult, care mai puţin şi nu ratăm 2005–2010 sau…

 

Domnul Veaceslav Untilă:

De acord, acceptăm.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

De acceptat, da? Aşa.

 

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Domnule Preşedinte,

Trebuie să puneţi la vot ce facem.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Deci preşedinte Oleg Bodrug.

Vicepreşedinte? Cine?

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Nu, Furdui Simion în cazul acesta. Nu iese nicidecum chestia aceasta, dacă…

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Furdui Simion, vicepreşedinte.

Mai departe. Conform listei dumneavoastră.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Cred că la  secretar nu pot  fi obiecţii.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Domnul Untilă secretar?

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Da, da.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Cu tot respectul. Cîţi ani aţi lucrat la „Moldovagaz”?

 

Domnul Veaceslav Untilă:

La „Moldovagaz” nu prea.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Nu prea. Mai departe citiţi membrii comisiei şi pun la vot proiectul menţionat.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Stimaţi colegi,

Propunerea Preşedintelui Parlamentului: Fracţiunea parlamentară a Partidului Liberal – domnul Oleg Bodrug, preşedinte al comisiei; vicepreşedinţi −  fracţiunea parlamentară a Partidului Liberal Democrat –domnul Furdui Simion, domnul Valeriu Guma care este din Partidul Democrat şi membrii comisiei, secretarul comisiei – Veaceslav Untilă; Fracţiunea parlamentară „Alianţa «Moldova Noastră»” − Valentin Cheptene. „Moldova Unită” − Victor Stepaniuc şi Fracţiunea parlamentară a Partidului Liberal Democrat − Veaceslav Ioniţă.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Microfonul nr. 4.

 

Domnul Mihai Godea:

Mulţumesc, domnule Preşedinte.

Eu credeam că domnul Untilă o să insiste asupra…

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Dar eu insist, se înţelege.

 

Domnul Mihai Godea:

… şefiei acestei comisii. Dacă n-a făcut-o autorul, îmi permiteţi să fac eu.  Eu înţeleg că adineauri am votat o comisie în care preşedinţia a revenit Partidului Liberal Democrat şi, credeţi-mă, nu spun ceea ce o să urmeze. Că mă gîndesc, uite, o să mai luăm o comisie specială a Parlamentului. Pur şi simplu, problema „Moldovagaz” este una foarte stufoasă, cu aparenţe şi cu lucruri subterane. Şi eu mă gîndesc că un om care cunoaşte din interior toată treaba aceasta, ar fi foarte indicat să conducă această comisie. Dar, mă rog. La discreţia Parlamentului Republicii Moldova.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Domnule Godea,

Domnul Furdui este un om solid, serios, care, singuri aţi spus, este indiferent în ce funcţie o să fie. Dumnealui o să facă tot posibilul ca această comisie să-şi îndeplinească misiunea. Aşa că supun votului proiectul.

Cine este pentru,  rog să voteze. 

Mulţumesc. Majoritatea.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Şi acum, stimaţi colegi, pauză pe un termen rezonabil. Dar nu uitaţi că în Regulament e prevăzut cît e pauza. Noi avem lucrate două ore. Trebuia să fie la 12. Dar întrucît am avut pauză, am mai lucrat încă jumătate de oră. Şi apoi continuăm proiectul de Lege, dezbateri asupra raportului Comisiei cu privire la evenimentele din 7 aprilie. Jumatate de oră e pauză. Da. Prevăzută conform Regulamentului. Eu nu am dreptul să încalc Regulamentul.

 

P A U Z Ă

*

*   *   *

 

D U P Ă    P A U Z Ă

Domnul Mihai Ghimpu:

Stimaţi colegi,

Am ascultat cu toţii raportul Comisiei speciale pentru modificarea, pentru elucidarea, mă scuzaţi, vă rog, cauzelor şi consecinţelor evenimentelor din 5 aprilie 2009.

Acum, la tribuna centrală domnul preşedinte al comisiei Vitalie Nagacevschi. Întrebări, apoi luări de cuvînt.

Poftim, domnule preşedinte.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi – Fracţiunea PLDM:

Pînă a primi întrebările de la dumneavoastră, vreau să fac o mică remarcă. Săptămîna aceasta deja a venit misiunea de experţi care urmează să examineze materialele video şi foto şi, ulterior, să formuleze concluzii vizavi de prestaţia autorităţilor în gestionarea evenimentelor din 7 aprilie anul trecut.

Aceşti experţi au întîlniri cu autorităţile publice care au participat în gestionarea acestor evenimente, cu membrii comisiei,  inclusiv  cu reprezentanţii partidului de opoziţie. Aceasta a fost remarca pe care am vrut să o formulez.

Acum, aştept întrebări.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.4.

 

Domnul Vladimir Ţurcan:

Mulţumesc.

Din partea grupului de deputaţi neafiliaţi. Deci, domnule preşedinte al comisiei, spuneţi, vă rog, dacă a ajuns comisia la o concluzie ce ţine de problema existenţei temeiului, motivului de bază care a provocat aceste evenimente – falsificarea alegerilor, a avut loc falsificarea sau nu?

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În primul rînd, comisia nu a avut drept scop verificarea dacă au fost sau nu au fost fraudate alegerile parlamentare din 5 aprilie anul trecut.

În al doilea rînd, aceasta, apropo, a fost menţionat şi de către Consiliul Europei, şi de către deputaţi din Parlamentul European, nu are relevanţă ce motive stau la baza manifestaţiilor publice organizate în aprilie anul trecut.

Chiar dacă manifestaţiile publice au la bază nişte motive false, nişte motive dubioase, oricum, aceste manifestaţii pot să aibă loc şi trebuie să aibă loc, oamenii au dreptul să se manifeste şi deja este obligaţia autorităţilor să gestioneze respectivele manifestaţii.

În ceea ce priveşte totuşi dacă au avut loc sau nu au avut loc fraudările alegerilor, unica remarcă  făcută este că toate contestaţiile făcute de către partidele de opoziţie de atunci nu au fost examinate în fond, ele au fost respinse sau refuzate, scoase de pe rolul instanţelor de judecată pe motive procedurale.

În acelaşi timp, aş fi vrut să remarc că, actualmente, sînt deja 9 dosare penale  prezentate în instanţa de judecată de către organele de procuratură, în care se invocă nişte acţiuni de falsificare a rezultatelor alegerilor sau de împiedicare a dreptului de vot al cetăţenilor în data de 5 aprilie anul trecut.

 

Domnul Vladimir Ţurcan:

Da, mulţumesc.

Şi a doua întrebare. Din conţinutul răspunsului este clar că  chiar şi în baza motivului fals, deci legile… dacă lumea a fost adunată în piaţă, legile totuna trebuie să fie respectate.

Şi, în acest context, dacă în cadrul comisiei s-a discutat problema responsabilităţii politice a forţelor politice care îndeamnă pentru a ieşi la miting de protest, deci responsabilitatea mass-media care reflectă mai puţin sau mai mult obiectiv aceste evenimente şi, totodată, responsabilitatea administraţiei publice locale care au nişte atribuţii foarte clare şi obligaţiuni în momentul desfăşurării acestor manifestaţii.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În ceea ce priveşte invocata responsabilitate a liderilor politici care au chemat lumea să iasă, în raport sînt cîteva menţiuni şi anume că nu e vorba numai de liderii politici, ci şi de organizatorii din partea organizaţiilor nonguvernamentale.

 

Domnul Vladimir Ţurcan:

Da, în sensul mai larg, evident.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Da. Aceştia au fost…

 

Domnul Vladimir Ţurcan:

Poate … organizaţii nonguvernamentale etc., etc.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Aceştia au fost depăşiţi de situaţie. Astfel spus, se planifica că o să participe un anumit număr de oameni, însă acest număr a depăşit cu mult aşteptările organizatorilor.

În acelaşi timp, a fost remarcată lipsa de comunicare între diferite autorităţi în vederea organizării gestionării manifestaţiilor din aprilie anul trecut. Inclusiv a fost menţionat faptul că a fost împiedicată instalarea sonorizării în Piaţa Marii Adunări Naţionale, or, unul din principalele mijloace pentru a controla o manifestaţie este sonorizarea.

Dacă avem sonorizare putem să menţinem controlul asupra maselor…

 

Domnul Vladimir Ţurcan:

Da, aceasta e deja obligaţiunea administraţiei publice locale. De aceea şi…

Domnul Vitalie Nagacevschi:

La moment, aducerea acestui aparataj era împiedicat de către Ministerul Afacerilor Interne. Apropo, vreau să menţionez că maşina cu aparataj se afla pe lîngă Casa Presei şi aparatajul, pînă la urmă, a fost adus în mîini de către organizatori, pentru ca să fie instalat şi să se încerce impunerea controlului asupra maselor.

Totodată, aceasta era deja tardiv, deoarece violenţele în faţa Preşedinţiei de acum începuseră. Şi, totodată, aş fi vrut să menţionez că, aparent, se creaseră impresia că autorităţile încercau împiedicarea liderilor politici să participe chiar de la început la manifestaţii pentru ca aceştia să nu poată să controleze respectivele manifestaţii.

De exemplu, chiar aceeaşi invitare a domnului Vlad Filat la Procuratura municipiului Chişinău anume în momentul cînd începeau deja manifestaţiile în masă şi dumnealui a invocat că aceasta l-a împiedicat pe dînsul să încerce să controleze manifestaţiile din 7 aprilie.

În ceea ce priveşte mass-media, bine, vizavi de mass-media raportul conţine numai descrierea comportamentului mass-media, însă nu încearcă să-i dea o apreciere privind corectitudinea sau incorectitudinea comportării acesteia, lăsînd aceasta la discreţia celor care lecturează.

 

Domnul Vladimir Ţurcan:

Eu am înţeles că nu s-a făcut o analiză a publicaţiilor pînă la evenimente în zilele celea şi după ea, o analiză a publicaţiilor în mass-media, deoarece eu v-am prezentat nişte materiale. Noi deja am început să selectăm nişte publicaţii în mass-media, care au apărut pînă la evenimentul zilei respective şi după.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Este prezentată poziţia mass-media, dar şi apropo-urile liderilor politici pînă la evenimentele din 6, 7 aprilie şi după evenimente, adică s-a remarcat o poziţie inconciliabilă a reprezentanţilor a două tabere şi s-a menţionat că aceasta a condus la divizarea societăţii în două şi, totodată, s-a constatat că este în detrimentul păcii sociale care este necesară acum în Republica Moldova.

 

Domnul Vladimir Ţurcan:

Da, bine.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Aşa, ei, oricum, domnule Godea, stă în picioare o doamnă şi cred că o să mă înţelegeţi.

Microfonul nr.4. Toată viaţa trebuie să…

 

Doamna Corina Fusu:

Vă mulţumesc, domnule Preşedinte.

Eu am următoarele două întrebări. Din raport, dar şi din concluziile şi recomandările Comisiei de anchetă, reiese că, pînă în prezent, nu au fost identificate persoanele care… aşa-numiţii provocatori care au deturnat, de fapt, protestele paşnice în violenţe, ceea ce a condus la distrugerea celor două clădiri ale statului, dar şi confruntări între poliţişti şi protestatari.

Din raport aflăm că doar două persoane provocatori au fost identificate.

Întrebarea este: avînd o multitudine, o sumedenie de imagini, de fotografii, de imagini video, de ce pînă astăzi totuşi acest element important din scenariul produs de după 5 aprilie nu au fost identificaţi şi traşi la răspundere, bineînţeles?

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Există anumite principii care guvernează o societate democratică şi anume repartizarea funcţiilor şi atribuţiilor între toate autorităţile statului. Comisia în nici un caz nu poate trage la răspundere vreo persoană. Comisia nu are resurse pentru a substitui Procuratura sau Ministerul Afacerilor Interne, sau Serviciul de Informaţii şi Securitate.

De identificarea acestor persoane trebuie să se ocupe organele de urmărire penală şi nicidecum Comisia de anchetă. Noi pornim inclusiv nu numai de la prevederile legale care reglementează atribuţiile comisiei, dar inclusiv de la posibilităţile acestei comisii, posibilităţi reduse financiar, administrativ, dar şi umane.

Şi, pentru a depăşi această situaţie, comisia propune, inclusiv  în raport, dar şi în proiectul de hotărîre a Parlamentului, să fie date indicaţii Procuraturii Generale, Ministerului de Interne să continue activitatea în vederea identificării acestor provocatori şi, totodată, propune ca, după adoptarea hotărîrii Parlamentului în 30 de zile, să fie invitaţi reprezentanţii respectivelor autorităţi ca să prezinte în faţa Parlamentului rezultatele activităţii sale, inclusiv în ceea ce priveşte identificarea provocatorilor.

Apropo, despre prezenţa provocatorilor au menţionat, practic, toate persoanele audiate de către comisie.

 

Doamna Corina Fusu:

Presupun că răspunsul la cea de a doua întrebare va fi cumva asemănător. Totuşi este o problemă extrem de importantă faptul că, pînă în prezent, nu au fost traşi la răspundere poliţiştii, dar şi superiorii lor, care au aplicat tortură şi tratamentul inuman în comisariatele de poliţie şi nici cazul omorului lui Valeriu Boboc pînă astăzi nu este elucidat, şi persoanele nu sînt încă pedepsite.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Sînt absolut de acord cu dumneavoastră şi împărtăşesc îngrijorările dumneavoastră, însă dumneavoastră aţi prevăzut foarte corect, răspunsul este similar. Comisia nu are şi nu poate să facă nimic pentru a trage la răspundere persoanele nominalizate de către dumneavoastră, adică cei care au aplicat tortură sau, eventual, cei care l-au omorît pe tânărul Boboc, dar şi, eventual, alte victime.

 

Doamna Corina Fusu:

Stimate domnule preşedinte al comisiei,

Din concluziile dumneavoastră, dar şi din recomandări reiese, în orice caz, această concluzie o trag eu, că Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul Protecţie, Pază de Stat, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiţie, deja în condiţiile zilei de astăzi, nu se grăbesc din ce considerente, de lipsă de profesionalism, de incompetenţă, de tergiversare, pentru că s-a scurs suficient timp şi toate aceste structuri care nu au lucrat, dumneavoastră aţi menţionat că o comisie specială europeană va veni să dea apreciere prestaţiei instituţiilor statului.

Totuşi întrebarea este: de ce lucrurile se mişcă atît de greu, în opinia dumneavoastră?

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În ceea ce priveşte opinia mea, eu cred că ea contează un pic mai puţin decît opinia instituţiilor nominalizate de către dumneavoastră. De altfel, este o presupunere sau o aparenţă care domină în societate. Într-adevăr, se pare că respectivele instituţii nu îşi fac la nivel treaba pe care ar fi trebuit să o facă pînă la urmă.

Pentru aceasta noi şi propunem ca să fie invitaţi reprezentanţii acestor autorităţi în Parlament şi ei deja să explice, deoarece, eventual, ar putea să existe anumite argumente care, cu adevărat, să justifice starea de lucruri de astăzi. Dar dacă nu, în aşa caz s-ar putea ca Parlamentul să încerce să ia o poziţie mai dură în privinţa reprezentanţilor acestor instituţii.

 

Doamna Corina Fusu:

Vă mulţumesc.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Sărut mîna.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Microfonul nr.3.

 

Domnul Mihai Godea:

Mulţumesc, domnule Preşedinte.

Domnule preşedinte al comisiei,

Eu am două întrebări. Foarte mult în acest an de zile se discută despre responsabilizarea liderilor politici care au fost depăşiţi de situaţii.

Întrebarea mea este: dacă a existat vreo decizie a unui partid politic, făcută publică, de a chema lumea în piaţă sau vreun apel al liderilor politici ai opoziţiei de atunci, făcut public sau de a chema lumea în piaţă.

Eu bănuiesc că nu a existat şi toate lucrurile se bazează pe acele solicitări de la autoritatea publică locală de a organiza un miting de protest în ziua de 7 aprilie.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Ca atare, nu a fost stabilită o iniţiativă masivă în vederea chemării lumii în piaţă. Este evident că, să presupunem chiar deseară, cineva din liderii politici va ieşi la televizor, în mass-media şi va chema lumea în piaţă. Eu vă asigur că n-o să se adune mii şi mii de persoane cum s-au adunat pe data de 7 aprilie.

Sînt două ipoteze. Prima ipoteză este o ieşire spontană. A doua ipoteză este utilizarea unor tehnici speciale,  de către o forţă a treia, în vederea adunării lumii în piaţă şi în vederea testării diferitor metode de manipulare a mulţimii.

 

Domnul Mihai Godea:

Şi a doua întrebare.  Comisia, în raportul său, s-a referit şi la presupusul atac cibernetic asupra site-urilor instituţiilor principale, s-a referit şi la sistarea telefoniei mobile în perimetrul centrului municipiului Chişinău. Nu s-a referit la sistarea internetului, cel puţin nu am găsit în raport acest lucru.

Întrebarea mea este dacă nu este bine să luăm în calcul pentru că majoritatea publicaţiilor electronice, mă refer la publicaţiile din internet, au avut mari probleme şi n-au funcţionat o bună perioadă de timp în ziua de 7 aprilie.

Şi întrebarea mea este: dacă a existat o asemenea problemă de ce a fost sau de cine a fost generată această problemă şi, eventual, cine a dat indicaţii ca această problemă să apară.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În ceea ce priveşte sistarea telefoniei mobile, a fost constatat că indicaţia respectivă a fost dată de către ex-consilierul preşedintelui Voronin, domnul Diozu.

Însă în ceea ce priveşte sistarea internetului, cu părere de rău, aceasta este o scăpare a comisiei. Noi nu am verificat şi avînd în vedere că există totuşi întrebări, eu cred că urmează să revenim la respectiva problemă cînd se va discuta proiectul de hotărîre a Parlamentului şi s-ar putea de inclus în această hotărîre de Parlament o indicaţie Procuraturii Generale, ca Procuratura să verifice dacă a avut loc sistarea internetului, dacă da, la indicaţia cui şi să fie dată şi o apreciere privind legalitatea respectivelor indicaţii. În cazul stabilirii ilegalităţii respectivelor indicaţii să fie respectiv şi trase la răspundere corespunzătoare persoanele care au dat asemenea indicaţii.

 

Domnul Mihai Godea:

Vă mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Microfonul nr.5, poftim.

 

Domnul Valeriu Nemerenco:

Da, vă mulţumesc.

În contextul întrebării care domnul Godea, nu numai centrul Chişinăului, în privinţa internetului, dar şi întreaga republică, vă rog, să fie.

Şi o întrebare încă am. Domnule preşedinte al comisiei, spuneţi, vă rog, cine sînt adevăraţii organizatori ai actelor de vandalism din 7 aprilie 2009?

 

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Adevăraţii, ce?

 

Domnul Valeriu Nemerenco:

Adevăraţii organizatori.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Da, întrebarea e foarte interesantă. Cu părere de rău, comisia nu a putut în baza sau cu puteri proprii să stabilească adevăraţii organizatori ai evenimentelor din aprilie anul trecut.

Există mai multe versiuni, însă aceste versiuni urmează să fie verificate cu facerea publică a rezultatelor de către Procuratura Generală, de către Ministerul de Interne, dar, în primul rînd, de către Serviciul de Informaţii şi Securitate, deoarece cred eu că aici cel mai mult trebuie de lucrat cu informaţiile subterane care pot confirma sau infirma anumite ipoteze.

 

Domnul Valeriu Nemerenco:

Vă mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Microfonul nr.4.

 

Domnul Valeriu Ghileţchi – Fracţiunea PLDM:

Domnule preşedinte,

În opinia separată, expusă de membrii Partidului Comuniştilor, se spune că în data de 7 aprilie a avut loc o tentativă de lovitură de stat. Cum apreciaţi dumneavoastră, printre altele, în opinia separată este scris că aceasta este concluzia principală a membrilor Partidului Comuniştilor, cum calificaşi această concluzie principală, avînd în vedere că în cadrul audierilor examinării documentelor, practic, n-a existat nici un temei pentru a trage această concluzie.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Eu o calific ca o inerţie juridică. Dacă o să citiţi atent opinia separată a Partidului Comuniştilor, o să vedeţi că, pe parcursul întregului document, nu este invocată absolut nici o bază probantă, care ar confirma respectiva concluzie. Se fac anumite enunţuri, care nu au nici o legătură cu concluzia care figurează la sfîrşitul documentului. În acelaşi timp, în raport este prezentată şi opinia doctrinarilor în ceea ce priveşte ce înseamnă lovitură de stat, ce înseamnă uzurparea puterii de stat ş.a.m.d.

Şi dacă facem o comparare a doctrinei şi a situaţiei din 7 aprilie, constatăm că nu putem în nici un fel să calificăm respectiva acţiune ca şi lovitură de stat. Totodată, vreau să menţionez că totuşi sarcina principală de calificare a acţiunilor din 7 aprilie anul trecut îi revine organelor Procuraturii. Procuratura trebuie să dea calificare juridică şi, eventual, să insiste asupra acestei calificări în faţa instanţelor de judecată. Şi punctul „în caz de apariţie a litigiului” trebuie să fie pus de către instanţa de judecată.

 

Domnul   Valeriu Ghileţchi:

Mulţumesc.

Şi a doua întrebare. Comisia a constatat că Preşedintele Republicii Moldova din acea perioadă, domnul Vladimir Voronin, s-a implicat direct în chestionarea situaţiei, depăşindu-şi astfel atribuţiile sale constituţionale. Cine trebuie să investigheze acest lucru şi dacă se va demonstra că el şi-a depăşit atribuţiile constituţionale, cum poate fi tras la răspundere ex-preşedintele ţării?

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În primul rînd, dacă este vorba de calificarea acţiunilor domnului Voronin prin prisma Codului penal, aceasta trebuie s-o facă numai Procuratura Generală. În cazul în care e vorba de o apreciere politică, atunci aceasta urmează s-o facă electoratul. Comisia de anchetă, pur şi simplu, a constatat, a demonstrat faptul depăşirii atribuţiilor de către Vladimir Voronin. În rest, deja rămîne electoratul şi Procuratura Generală, care trebuie, eventual, să-l sancţioneze pe fostul Preşedinte al Republicii Moldova.

 

Domnul Valeriu Ghileţchi:

Prin urmare, dumneavoastră  admiteţi că în proiectul de hotărîre am putea cere Procuraturii Generale să investigheze posibila depăşire a atribuţiilor constituţionale a ex-preşedintelui domnului Voronin.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

S-ar putea de inclus şi o asemenea prevedere în hotărîrea Parlamentului şi cred că s-ar putea de discutat cum va hotărî Parlamentul, cînd se va discuta proiectul de hotărîre.

Mersi.

 

Domnul Valeriu Ghileţchi:

Mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Microfonul  nr.5.

 

Domnul Anatolie Arhire – Fracţiunea PL:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte al comisiei.

Dumneavoastră,  în raportul pe care ni l-aţi prezentat, puţin aţi atins ceea ce s-a produs la frontiera Republicii Moldova. Pînă a formula întrebarea, aş vrea puţin să vă aduc la cunoştinţă ceea ce s-a produs la frontiera de vest a Republicii Moldova şi, în special, la Ungheni. La 7 aprilie trenul personal Iaşi– Ungheni a fost blocat la podul de pe Prut de către autorităţile centrale ale Căii Ferate Moldoveneşti.

Exact aceeaşi situaţie s-a produs cu trenul Chişinău– Bucureşti. În ziua de 7 aprilie toate autocarele care veneau dinspre România spre Republica Moldova au fost blocate în Vama Sculeni, cetăţenii care veneau în autoturisme, cetăţeni ai Uniunii Europene erau întorşi efectiv din Vama Sculeni şi   înapoi către Vama românească. Exact în aceeaşi zi, în noaptea de 7 spre 8 aprilie, au dus în Vama Sculeni anvelope şi traverse  necondiţionate şi au simulat un mare incendiu în Vama Sculeni, pentru ca vama să nu funcţioneze şi în data de 8 aprilie. În toate aceste evenimente, chiar şi dacă unii cetăţeni, ale căror autocare veneau spre Chişinău sau spre Bălţi.

 

Domnul Serafim Urechean:

Bine,  aceasta e luare de cuvînt. Vă rugăm foarte frumos să…

 

Domnul Anatolie Arhire:

Eu formulez, domnule Urechean.

Spuneţi-ne, vă rog, în toate, aici au fost antrenate instituţiile, cum este Calea Ferată a Moldovei, Direcţia situaţii excepţionale, SIS, Departamentul de Grăniceri şi Ministerul Afacerilor Interne, unde au adus şi trupe speciale de poliţişti suplimentare de la Făleşti. Consideraţi dumneavoastră, domnule Preşedinte, vinovate persoanele care au stat în fruntea acestei instituţii pentru periclitarea şi prejudiciile aduse materiale şi morale Republicii Moldova şi cetăţenilor Republicii Moldova.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În genere, chiar în proiectul de hotărîre a Parlamentului se solicită  să fie dată aprecierea prestaţiei Guvernului în acea perioadă. Şi această apreciere este una negativă. Or, în ceea ce priveşte prestaţia Guvernului în genere în respectiva perioadă este în afara oricărei critici. Desigur, noi am examinat şi situaţia cu interdicţia trecerii frontierei de către cetăţenii Uniunii Europene bară a României. Desigur, a fost mult discutată şi Hotărîrea Guvernului, prin care s-a făcut o excepţie de la lege ceea ce este absolut neconstituţional.

Desigur, chiar şi în acea perioadă a fost depusă o sesizare la Curtea Constituţională, prin care s-a solicitat declararea neconstituţionalităţii  respectivei hotărîri de Guvern. Şi, desigur, aici urmează să fie dată aprecierea juridică şi de către organele Procuraturii, ca să se pronunţe pe cît de corect au acţionat, sau pe cît de corect au fost indicaţiile date de către conducătorii respectivelor instituţii.

Eu am să… De altfel, cînd a fost audiat domnul Colenov în faţa comisiei, apăreau foarte multe întrebări. Dumnealui spunea că au dat indicaţii. Cînd i se punea întrebarea cum erau indicaţiile în scris, orale, în bază la ce, tot timpul dumnealui cam se împiedica la răspunsuri. Altfel spus, era o evidenţă că totuşi acţiunile autorităţilor de atunci erau ilegale şi interdicţia trecerii frontierei în acea perioadă era contrară legii şi Constituţiei Republicii Moldova.

 

Domnul Anatolie Arhire:

Mulţumesc frumos.   

 

Domnul Serafim Urechian:

Bine, mulţumesc.

Microfonul nr. 3.

 

Domnul Valeriu Munteanu:  

Mulţumesc, domnule Preşedinte.

Domnule Nagacevschi,

În raport, la capitolul „Concluzii”, punctul 18, spuneţi: acţiunile poliţiei în noaptea de 7 spre 8 aprilie au fost disproporţionate şi ilegale.

Acum două săptămîni Ministerul Afacerilor Interne a finalizat ancheta internă, care a stabilit, de fapt, că toţi poliţiştii care au acţionat în acea noapte, în accepţia dumnealor, au acţionat în limitele legii. Cum puteţi explica acest lucru?

Domnul Vitalie Nagacevschi:

 

Eu nu vă pot spune ce a constatat Ministerul de Interne. Pot să vă spun un singur lucru, că urmărirea penală în privinţa acestor poliţişti trebuie să fie efectuată nu de către Ministerul de Interne, ci de către Procuratura Generală. Ministerul de Interne nu poate să ancheteze faptele comise de către poliţişti. În aşa caz, Ministerul de Interne, după cîte înţeleg eu…

 

Domnul Vitalie Munteanu:

Dumneavoastră  spuneţi-mi de ce comisia a ajuns la concluzia că poliţia, acţiunile poliţei au fost disproporţionale şi ilegale. Doar aceasta spuneţi-mi. Cu Ministerul de Interne ne clarificăm.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

De ce a ajuns la o asemenea concluzie? 

 

Domnul Valeriu Munteanu:

În baza la ce? 

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În baza imaginilor care au parvenit la adresa comisiei vizavi de evenimentele din aprilie, din noaptea din 7 spre 8 aprilie 2009.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Deci Comisia are o părere diferită de cea a Ministerului de Interne.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Nu. Vasăzică, în primul rînd, dumneavoastră  faceţi nişte concluzii eronate şi vă explic de ce. În primul rînd, noi vorbim despre poliţişti, pe care nu am putut să-i identificăm în baza imaginilor, deoarece imaginile sînt neclare. În ceea ce priveşte ancheta Ministerului de Interne. Ministerul de Interne, vă spun încă o dată, a efectuat o anchetă de serviciu. Apropo, pentru a pune punctul pe „i”, noi propunem în hotărîre, în proiectul de hotărîre a Parlamentului, ca să obligăm Ministerul de Interne să facă publice materialele anchetei interne, pentru ca noi să putem, noi şi societatea să putem să verificăm calitatea acestei anchete de serviciu.

În acelaşi timp, Ministerul de Interne nu poate să-i tragă la răspundere penală pe respectivii poliţişti. Şi instrumentariul care  stă la dispoziţia Ministerului de Interne pentru a examina nişte proceduri disciplinare, nu este similar acelui instrumentariu care este pus la dispoziţie în baza Codului de procedură penală. Şi, de aceea, sarcina principală pentru identificarea poliţiştilor care au acţionat ilegal şi disproporţional, şi tragerea lor la răspundere penală îi revine în exclusivitate Procuraturii Generale. Şi, în aşa caz, Ministerul de Interne este, practic, lipsit de posibilitatea de a reacţiona aşa cum ne-o dorim noi.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Domnule Preşedinte,

Dumneavoastră  aţi spus…

 

Domnul Serafim Urechean:

Microfonul nr. 4.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

Nu vă supăraţi, vreau să precizez un lucru foarte important, domnule Urechean. Dumneavoastră  ne-aţi spus că în baza imaginilor pe care le-aţi avut, aţi ajuns la concluzia că acţiunile poliţiei au fost disproporţionale şi ilegale. În acelaşi timp, aceste imagini nu v-au putut aduce la adevăr. De ce nu aţi stabilit sau de ce nu aţi cerut, nu aţi solicitat descifrarea acestor imagini? A fost suficient timp de cînd dumneavoastră  sînteţi în posesia lor. Aţi putut cere o expertiză ca să puteţi…

 

Domnul Serafim Urechean:

Domnule Munteanu,

Două întrebări. Dumneavoastră aveţi de acum 4.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

O singură întrebare cu foarte multe precizări.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

În principiu, în ceea ce priveşte răspunsul care urmează să-l dau, el este, practic, similar acelui răspuns care i l-am dat doamnei Corina Fusu. Comisia nu este un organ care ar trebui să substituie Procuratura Generală. Noi nu putem să ne asumăm nişte responsabilităţi, care sînt improprii comisiei de anchetă.

Există organele Procuraturii, care sînt obligate, conform legii, să examineze toate imaginile respective, să efectueze expertiza. Apropo, după cîte am înţeles eu, deja a fost solicitată expertiza. Nu ştiu dacă sînt sau nu sînt rezultatele respectivei expertize. Şi pe urmă să facă totul pentru a-i trage la răspundere anume pe acei poliţişti care au comis ilegalităţi şi disproporţionalităţi, dar să nu se purceadă la blamarea întregului corp poliţienesc. Deoarece, oameni buni, poliţia nouă ne trebuie. Nouă nu ne trebuie acei poliţişti, care au comis crime.

 

Domnul Serafim Urechean:

Mulţumesc frumos. 

Microfonul nr. 4.

 

Domnul Ion Apostol:  

Domnule preşedinte al comisiei,

Din scopul propus de comisia dumneavoastră, sînteţi satisfăcuţi de activitatea acestei comisii, de concluziile şi recomandările şi de… Şi dacă această comisie a reuşit, prin activitatea sa, să dea răspunsuri suficient de argumentate la întrebările tinerilor protestatari şi ale societăţii în ansamblu? Prima întrebare.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Chiar din start, la începutul raportului, în primul capitol al raportului, acolo este scris foarte clar că comisia, fiind supusă unor presiuni din partea societăţii şi nedispunînd de timp suficient, nedispunînd de resurse, nu a putut să facă un lucru exemplar. Desigur, nu pot să spun că sînt absolut satisfăcut de rezultatele activităţii comisiei. Şi să nu uităm maxima că limită la perfecţiune nu-i. De fiecare dată, cînd citeşti raportul respectiv, observi că mai poţi să-l îmbunătăţeşti aici, dincolo, în altă parte. Şi admit că sînt mai multe scăpări în acest raport şi că acest raport  ar fi putut să fie unul cu mult mai bun decît este. Însă, pornind de la condiţiile în care a activat comisia, eu consider că ea a făcut, în principiu, ce s-a putut să fie făcut.

 

Domnul Ion Apostol:

Mulţumesc.

Şi a doua întrebare. Cum credeţi, membrii comisiei, un membru al comisiei în cazul în care a reuşit, a observat anumite imagini video, care prezintă un interes foarte major pentru societate în ansamblu, are obligaţiunea morală să-şi înştiinţeze şi colegii sau nu? Mă refer la imaginile filmate de pe clădirea Guvernului în seara de 7 spre 8 aprilie. V-am mai pus această întrebare în alt...

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Eu cred că obligaţia fiecărui membru al comisiei este să verifice toate imaginile care au fost puse la dispoziţia comisiei, să verifice toate documentele puse la dispoziţia comisiei, şi să nu aştepte să i se servească pe tavă mămăliga caldă şi aburindă. Pentru aceasta şi el este membru al comisiei. Dacă el aşteaptă ca cineva tot să-l împingă,  atunci nu ştiu ce mai...

 

Domnul Ion Apostol: 

Întrebarea vă vizează personal. Am spus, dumneavoastră  cum credeţi.

 

 

Domnul Serafim Urechean:

Bine, vă mulţumesc frumos. 

Două întrebări, atît.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Eu am încercat să vă răspund, atît.

Microfonul nr.5.

 

Domnul Mihail Cîrlig – Fracţiunea PLDM:

Domnule Preşedinte,

Spuneţi, vă rog, în raportul dumneavoastră  aţi menţionat  că la solicitarea unor formaţiuni politice nu a fost asigurată sonorizarea şi ordinea publică de către autorităţile publice locale. Aş vrea să ne ajutaţi să înţelegem, acesta a fost un confuz de expresii sau să fie înţeles întocmai, fiindcă noi toţi cunoaştem care a fost atitudinea şi acţiunile Primăriei municipiului Chişinău şi personal ale lui Dorin Chirtoacă.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

N-am să vă pot  răspunde expres la respectiva întrebare, deoarece acolo cred eu că dumneavoastră  aţi scos din context, dar acolo există un mesaj mult mai complex. Şi, în principiu, cînd vorbim despre prestaţia insuficientă a autorităţilor, ne referim şi la autorităţile publice locale, însă această prestaţie se datorează lipsei de comunicare dintre autorităţile publice centrale şi cele locale, inclusiv a celor care sînt numiţi drept organizatori ai manifestaţiilor.

Deoarece în cazul în care situaţia ajunge la o stare critică, este obligatoriu ca toţi cei implicaţi în menţinerea ordinii publice, adică autoritatea publică locală, autoritatea publică centrală, dar şi organizatorii manifestaţiilor ar fi trebuit să-şi conjunge eforturile, pentru ca să încerce să gestioneze situaţia. În speţă, aşa ceva nu a fost şi respectiva lipsă de comunicare se datorează unor neînţelegeri sau lipsei de comunicare. Comunicarea se datorează lipsei de comunicare dintre autoritatea publică localitatea şi autoritatea publică centrală pe motive de divergenţe politice pe care noi toţi le cunoaştem.

 

Domnul Mihail Cîrlig:

Da, dar noi cunoaştem toţi care au fost atitudinile dintre Primărie şi comisariatele care ar trebui să fie în subordinea Primăriei şi influenţarea de autorităţile locale nu cred că…

Vă mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Bine, întrebarea a doua, vă rog.

Mulţumesc.

Microfonul nr. 4.

 

 

Domnul Victor Stepaniuc:

Mulţumesc.

Stimate Nagacevschi,

Dumneavoastră  sînteţi un jurist cunoscut în Republica Moldova. Şi aţi adus astăzi nişte argumente care demonstrează, de fapt, că comisia nu s-a achitat de sarcina pusă în faţa ei. Nu este vorba că comisia trebuia să găsească infractorul, dar a analizat  toate evenimentele respective şi toţi factorii care au adus…

Şi cu atît mai mult, dau o apreciere şi juridico-politică a evenimentelor din punct de vedere că s-a întîmplat incredibilul, de fapt, în Republica Moldova, cînd au fost vandalizate clădirea Parlamentului şi clădirea Preşedinţiei. Şi atunci, dacă nu-i vinovată fosta guvernare, dacă nu-i vinovată opoziţia şi dumneavoastră  presupuneţi că este vinovată o a treia forţă. Şi noi nu cunoaştem aceste lucruri, atunci pentru ce noi pregătim proiectele  de hotărîre şi dăm aprecieri? Unele aprecieri, în opinia mea, sînt subiective. Nu au fost studiaţi toţi factorii respectivi şi dumneavoastră  singuri recunoaşteţi că acele 400–500 de persoane, care au fost cele mai active, de fapt, nu le-a determinat nimeni, nu le-a găsit nimeni.

Eu am văzut personal că fosta guvernare nu a avut prea multă sîrguinţă în problema respectivă şi văd că actuala guvernare face acelaşi lucru. Întreb: într-adevăr, s-au pierdut documente la SIS şi care documente, care video materiale s-au pierdut la SIS? Aceasta e o întrebare.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Avînd în vedere că totuşi dumneavoastră  aţi făcut nişte afirmaţii anterioare, înainte de a vă răspunde la respectiva întrebare, am să fac şi eu un mic comentariu. Eu nu am făcut afirmaţii că este vinovată o a treia forţă. Eu am vorbit despre diferite versiuni, că are dreptul la existenţă şi versiunea privind prezenţa unei forţe a treia, care a provocat violenţele din 7 aprilie. Aşa că versiunile respective urmează să fie verificate nu de către comisia de anchetă, dar trebuie să fie verificate de organele de urmărire penală.

În ceea ce priveşte stabilirea celor vinovaţi, chiar de la începutul raportului este indicat că raportul nu este un rechizitoriu. Raportul este un document care a adunat şi a analizat toate faptele cunoscute într-un singur document, pentru ca ele să dea un anumit tablou. Dar în ceea ce priveşte aprecierea acestor fapte prin prisma Codului penal, aceasta ţine de competenţa exclusivă a Procuraturii Generale. Acum în ceea ce priveşte au fost sau nu au fost…

 

Domnul Serafim Urechean:

Domnul Nagacevschi,

Dacă se poate mai concis, că atunci noi astăzi nu mai ieşim la…

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Am să încerc. În ceea ce priveşte dacă au fost sau nu au fost distruse documentele, noi nu putem să verificăm. Noi am solicitat informaţia de la Serviciul de Informaţii şi Securitate. Serviciul de Informaţii şi Securitate ne-a comunicat precum că toate documentele ce se referă la evenimentele din aprilie anul trecut au fost distruse, fosta conducere a Serviciului de Informaţii şi Securitate susţine că toate documentele vizavi de aprilie anul trecut au fost transmise la Procuratura Generală. Şi de aceea noi acum formulăm întrebarea în faţa Procuraturii Generale.

Să investigheze dacă au fost sau nu au fost distruse documentele la Serviciul de Informaţii şi Securitate ce se referă la evenimentele din aprilie anul trecut. Dacă da, la indicaţia cui şi de către cine şi dacă aceste acţiuni –  indicaţia şi distrugerea documentelor –  nu cade sub incidenţa Codului pena?. Şi dacă da, să fie trase la răspundere aceste persoane.

 

Domnul Serafim Urechean:

Bine,  întrebarea a doua, domnule Victor Stepaniuc.

 

Domnul Victor Stepaniuc:

Domnule Nagacevschi,

Indiscutabil, o parte din protestatari au ieşit de sub control, cum spuneţi dumneavoastră ori au fost montaţi în aceste acţiuni de protest? Eu spun: ori, ori. Dumneavoastră, în principiu, aţi conformat într-un fel sau altul. Dar ce se întîmplă mai departe? Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de un protest paşnic, prevăzut de Constituţie. Şi care trebuie să fie atitudinea noastră şi aprecierea  noastră, adică a Parlamentului, faţă  de o ilegalitate, de o infracţiune, fiindcă atît timp cît noi cu dumneavoastră  nu avem răspuns la întrebarea: cine a organizat, cine sînt vandalii, cu ce scopuri au făcut aceste lucruri, indiscutabil, orice opoziţie şi orice persoană cît de cît pregătită o să învinuiască şi de elemente de lovitură de stat, că dumneavoastră nu aţi putut să spuneţi inversul, adică nu aţi adus contrargumentul. Şi dacă lucrul acesta nu s-a făcut, cu ce ocazie noi dăm învinuiri foarte solide Guvernului, fostului Guvern al Republicii Moldova  şi Ministerului Afacerilor Interne?

 Să recunoaştem că majoritatea poliţiştilor care au fost bătuţi, circa 260 de persoane, au fost bătuţi nu de aceea că au fost singuri violenţi, de aceea că ei au fost, de fapt, jertfele acestor provocări de la 7 aprilie.

Noi nu spunem astăzi că fosta opoziţie este vinovată, noi nu spunem astăzi că Guvernul trecut a făcut tot posibilul, dar poliţiştii, de fapt, au stat şi au îndeplinit legea într-un fel sau altul.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Domnule Victor,

Care e întrebarea?

 

Domnul  Victor Stepaniuc:

În afară de abuzurile concrete care au fost în noaptea respectivă, şi, mă rog, ele pot fi analizate. Dar aici atît timp cît noi nu avem poziţia noastră politico-juridică faţă de protest sau faţă de infracţiune. Protestul s-a terminat, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la o anumită oră, dar acei care au intrat, au vandalizat, au aruncat cu pietre ş.a.m.d., dumneavoastră nu aveţi în aceste materiale atitudinea comisiei dumneavoastră şi ea nu poate fi expusă astăzi Parlamentului. Pe mine personal aceasta mă deranjează. Şi eu sînt absolut convins că deranjează aceasta 99% de populaţie. Comuniştii, în 29 iunie…

 

Domnul  Serafim Urechean:

Domnule Stepaniuc,

Care este întrebarea?

 

Domnul  Victor Stepaniuc:

Eu am pus întrebarea.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Păi, vă rog frumos, de acum sînt 4 minute.

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Chiar în hotărîrea de Parlament este scris: „Parlamentul Republicii Moldova  condamnă acţiunile violente din 7 aprilie 2009, care au condus la devastarea principalilor edificii etc., etc.” Cum dumneavoastră vorbiţi despre lipsa atitudinii vizavi de evenimentele din 7 aprilie? Aceasta e prima.

A doua. În ceea ce priveşte atitudinea Parlamentului faţă de infracţiunile comise. Vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că Parlamentul nu are dreptul să califice anumite acţiuni drept infracţiune. Această calificare o poate da numai Procuratura şi instanţa de judecată pune ultimul punct.

În cazul în care noi pe cineva, ca şi parlamentar, îl vom numi infractor, fără o hotărîre a instanţei de judecată, noi vom încălca unul dintre principalele principii ale procesului penal – principiul prezumţiei nevinovăţiei.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Mulţumesc.

Microfonul nr.5.

 

Domnul  Victor Stepaniuc:

Deci Guvernul se poate, Ministerul Afacerilor Interne se poate, dar Procuratura Generală…

 

Domnul  Serafim Urechean:

Microfonul nr.5, vă rog.

 

Domnul  Boris Vieru – Fracţiunea PL:

Domnule Preşedinte,

La lectura raportului, se creează impresia că identificaţi un milion de copaci şi nu definiţi care este pădurea, deci sînt elemente certe ale unui scenariu. Vreau să vă întreb: chiar nu aţi avut curiozitatea să aflaţi cine sînt regizorii?

 

 

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Am şi acum această curiozitate şi, cu părere de rău, comisia nu a dispus de probe suficiente pentru a da o apreciere sau a identifica respectivii regizori, cu părere de rău. Eu tare mi-aş dori şi îmi doresc ca să aflu. Şi, actualmente, îmi doresc  să aflu cine  au fost respectivii regizori. Cu părere de rău, aceasta nu a putut să fie făcut de comisie şi urmează să fie făcut de către Procuratura Generală, Serviciul de Informaţii şi Securitatea, Ministerul Afacerilor Interne.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Mulţumesc frumos.

Microfonul nr.3.

 

Domnul  Valentin Guznac:

Mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte al comisiei,

Ne aducem toţi aminte foarte bine că în declaraţiile ţării de atunci în evenimentele din aprilie foarte des a fost declarat statul vecin, statul Român, a fost factorul românesc. Lucrul acesta a şi dus la declaraţia de atunci a Preşedintelui Voronin cu referinţă la declararea ca persoană non grata a ambasadorului României în Republica Moldova.

Vreau să vă întreb: aţi discutat, cumva, în cadrul comisei aceste declaraţii? Şi dacă au fost identificate careva probe care ar fi confirmat sau infirmat aceste declaraţii care au afectat foarte serios relaţiile dintre cele două state.

Vă mulţumesc.

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Ba din contra, am adunat toate probele  adunate de către comisie confirmă neimplicarea României în evenimentele din aprilie 2009, inclusiv  cea mai simplă probă – numărul de cetăţeni care au trecut frontiera moldo-română în perioada de referinţă era în scădere. Altfel spus, nu există nici o probă care ar demonstra implicarea României în evenimentele din aprilie anul trecut. Aceasta, apropo, a fost recunoscut şi de către ex-procurorul general Valeriu Gurbulea.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Mulţumesc frumos.

Microfonul nr.4.

 

Domnul  Dumitru Diacov – Fracţiunea PDM:

Domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi.

Domnule raportor,

Eu am avut aşa o senzaţie de mică confuzie în legătură cu tot raportul şi toate discuţiile acestea şi anume din cauză că Parlamentul este o instituţie politică, aşa? Instituţia politică a creat o comisie care trebuia să dea o apreciere politică situaţiei date, noi nu sîntem o comisie de anchetatori, de procurori, de judecători. Şi mie îmi pare că oponenţii noştri în două pagini au exprimat o poziţie politică şi foarte clară. Şi comisia, poate, în două sau în trei, sau în patru pagini trebuia să propună o decizie politică sau un punct de vedere politic asupra evenimentelor tot foarte clar.

Din păcate, noi ne-am împotmolit în chestii mai mărunte, în diferite evenimente şi de aici la unii colegi s-a creat această impresie. Eu nu vreau să învinuiesc pe nimeni, cred că aceasta din lipsă de experienţă şi din cauză că este, totuşi, un eveniment serios şi prea important ca, aşa, din ferbinţeală să dai aprecieri.

În urma evenimentelor din România au fost peste 2 000 de jertfe. Doi oameni au fost pedepsiţi, noi ştim cu dumneavoastră, da? Viceministrul Stănculescu şi un comandant, care a fost apoi ministrul apărării, domnul Chiţac şi gata.

Noi aici persoanele care au instigat şi au devastat nu numim pe nimeni, n-aţi luat nici un nume şi în anchetă, şi în raportul nostru. În schimb, devieri şi încercări de a învinui, de exemplu, poliţia cîte vrei.

Politicienii, pe parcursul acestei perioade, au devenit procurori, judecători, unii politicieni şi-au permis chiar să numească criminali, din păcate, tot din rîndul poliţiei. De aceea, eu nu ştiu cum să ieşim din această situaţie. Bine, cred că trebuie să adoptăm o hotărîre. Dar eu chem şi colegii, şi membrii comisiei ca noi, într-adevăr, să încercăm prin acest pas al nostru, fiindcă noi sîntem la guvernare, opoziţia nici nu există în acest Parlament astăzi, ca să încercăm să găsim principalii vinovaţi care au dat ordine şi să încercăm să unim societatea, să încercăm să pornim pe alt făgaş şi, desigur,  să încercăm  să scoatem de sub aceste învinuiri poliţia.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Domnule Diacov,

Regulamentul, aveţi de acum trei minute.

 

Domnul  Dumitru Diacov:

Eu gata, ultima propoziţie. Fiindcă şi în acest proiect, şi aceasta cred că este întrebarea, dacă nu socotiţi, domnule Nagacevschi, ca aceste puncte foarte multe despre poliţie cumva să le punem într-un singur punct? Fiindcă nu sînt poliţiştii vinovaţi. Noi avem nevoie de o poliţie care crede în stat, în ţară şi trebuie să îndeplinească ordinea şi noi trebuie să apărăm poliţia, inclusiv în această situaţie.

Sînt 2–3 persoane care au dat ordine, acelea trebuie să poarte răspundere, restul trebuie să fie apăraţi şi de comisia parlamentară, şi de Parlament.

Mulţumesc.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Bine.

Ultima întrebare.

 

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Se poate să răspund?

 

Domnul  Serafim Urechean:

Pe urmă. Iată, după întrebarea aceasta răspundeţi.

Poftim, microfonul nr.4.

 

Domnul  Tudor Deliu:

Domnule preşedinte,

Spuneţi-mi, vă rog, dacă copacii din care nu a crescut pădurea, vorba metaforică a domnului Boris Vieru, adică au fost sădiţi de către preşedintele comisiei în raport sau de toţi membrii comisiei reprezentanţi ai tuturor fracţiunilor?

Mulţumesc.

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Vasăzică, eu nu vreau să intru în polemică în ceea ce priveşte prestaţia tuturor membrilor sau prestaţia preşedintelui comisiei, în acelaşi timp în ceea ce priveşte întrebarea metaforică a domnului Vieru, ea are dreptul la existenţă, dar, iarăşi, mă refer la aceeaşi situaţie pe care am expus-o şi în răspunsul doamnei Fusu la întrebarea doamnei Fusu.

Există atribuţiile comisiei şi există atribuţiile autorităţilor statului şi comisia, aici şi se produce confuzia. Societatea aştepta ca comisia să substituie  Procuratura, instanţa de judecată, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul de Informaţii şi Securitate, să identifice pe acei, eventual, care au comis ceva, să-i pună la zid şi să-i împuşte. Nu aceasta este sarcina comisiei, sarcina comisiei este cu totul alta.

În ceea ce priveşte discursul domnului Diacov. În acelaşi timp, domnule Diacov, vedeţi că dumneavoastră vă contraziceţi, dumneavoastră vorbiţi despre aceea că comisia trebuie să dea o apreciere politică, dar comisia nu a numit numele persoanelor care au devastat. Vasăzică, dacă comisia dă o apreciere politică, atunci ea nu trebuie să examineze în fine. După mine, comisia urma să adune toată informaţia într-un singur document, iar aprecierea politică trebuie să o dea Parlamentul prin  hotărîrea sa.

În ceea ce priveşte opinia separată a comuniştilor. Dacă o s-o citiţi atent, această opinie redă toate concluziile care se conţin în raport în afară de două, e vorba de falsificarea alegerilor şi e vorba de lovitura de stat. În rest, tot ce este indicat în opinie separată e preluată din raportul nostru, din raportul comisiei. Astfel spus, poziţia este comună, însă nu ştiu de ce comuniştii au formulat-o într-un document aparte şi au scris deasupra „opinie separată”.

Da, mai este încă o chestie. Comuniştii insistă că atunci, pe 7 aprilie, trebuia ca forţele de ordine să utilizeze arma de foc. Noi aşa ceva nu am constatat şi nu am stabilit, ceilalţi membri ai comisiei. Comuniştii spun că trebuiau să fie utilizate armele de foc.

În rest eu consider că totuşi raportul comisiei este unul corect şi echilibrat.

 

 

Domnul  Serafim Urechean:

Mulţumesc frumos.

Încă două întrebări.

 

Domnul  Iurie Ţap:

Domnule preşedinte Nagacevschi,

Am două întrebări. Prima. În contextul Legii despre Guvern, care spune expres la capitolul „Atribuţiile Guvernului”: „Ia măsuri de menţinere a ordinii publice.” Ar fi cazul ca Guvernul Republicii Moldova, personal Prim-ministrul, fost, să poarte răspundere politică, morală administrativă, eventual, penală?

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Da, într-adevăr, în ceea ce priveşte responsabilitatea Guvernului aceasta se întrevede, fără doar şi poate. Şi pornind de la informaţiile de care noi dispunem, se pare că Guvernul, în persoana Prim-ministrului, nu s-a implicat în nici un fel în gestionarea situaţiei din 7 aprilie.

Unica prestaţie a Prim-ministrului a fost ieşirea ulterioară la televizor şi ameninţarea tuturora cu aplicarea armelor în cazul în care vor mai fi organizate manifestaţii. În rest, Prim-ministrul nu s-a  implicat în nici un fel în gestionarea situaţiei din aprilie anul trecut.

 

Domnul  Iurie Ţap:

A doua întrebare. Evenimentele din 7 aprilie au fost calificate de mai mulţi politicieni drept tentativă de lovitură de stat. Ca argument se invoca faptul arborării pe clădirea Preşedinţiei a Drapelului României. Comisia care a fost formată sub preşedinţia domnului deputat Ţurcan, cum reiese din raport, a fost dat şi numele persoanei care ar fi arborat Drapelul.

Totodată, în raport se spune că comisiei, pe care aţi avut obligaţiunea s-o conduceţi dumneavoastră, aceste informaţii nu i-au fost furnizate. Întrebarea mea ar fi: care sînt structurile de stat, eventual, cine sînt persoanele care au fost în perioada Guvernului trecut, Guvernului actual, care şi-au permis să nu prezinte informaţii Comisiei speciale a Parlamentului? Şi, eventual, care ar fi responsabilitatea lor, respectiv, administrativ sau penală?

Mulţumesc.

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

În ceea ce priveşte informaţia vizavi de acest caz. În raport este scris că respectiva informaţie nu a fost furnizată de către Serviciul Protecţie şi Pază de Stat. Or, în informaţia anterioară a fost indicat că se cunoaşte vizual persoana care a arborat Drapelul, însă în faţa comisiei parlamentare deja această informaţie nu a fost prezentată.

Şi vreau să spun că nu există nici un fel de responsabilitate legală pentru refuzul persoanelor de a se prezenta în faţa Comisiei de anchetă, pentru refuzul de a răspunde la întrebările membrilor Comisiei de anchetă şi pentru prezentarea unor informaţii false sau vădit mincinoase. Cu părere de rău, nu există un instrument sancţionatoriu care ar permite sancţionarea persoanelor care comit astfel de abateri de la prevederile legale.

Şi totuşi vreau să mai adaug ceva vizavi de colaboratorii de poliţie. S-au referit la această problemă domnul Stepaniuc şi domnul Diacov. Eu vreau să menţionez că raportul în nici un caz nu încearcă să atace poliţiştii la general.

În ceea ce priveşte evenimentele din 6–7 aprilie. În raport se menţionează, că nu poliţiştii ceia care au fost răniţi, atacaţi şi agresaţi în cadrul manifestaţilor sînt vinovaţi, dar sînt vinovaţi acei care au condus respectiva operaţiune de menţinere a ordinii publice sau care ar fi trebuit să o conducă, dar nu au făcut nimic.

În rest, comisia condamnă acţiunile deja ale poliţiştilor concreţi care au participat la torturarea, la maltratarea persoanelor, la reţinerea aşa-zisă a persoanelor din Piaţa Marii Adunări Naţionale din noaptea din 7 spre 8 aprilie. Aşa că, iată, aici noi spunem despre ilegalităţile şi responsabilitatea individuală a mai multor poliţişti, dar în rest responsabilitatea revine conducerii Ministerului de Interne, Statului Major şi a Şefului Statului Major, adică domnului Zubic,  domnului Papuc etc.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Mulţumesc frumos.

Domnul Preşedinte.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Domnule preşedinte,

Eu am două întrebări sau vedem. Ori mi-a scăpat, ori din raport n-am găsit că dumneavoastră aţi ascultat comisarii de sector ai municipiului Chişinău, pentru a clarifica cine a permis maltratarea în comisariate a tinerilor şi cine a  făcut acest lucru?

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Noi am încercat să punem astfel de întrebări, este evident care e răspunsul, că nimeni nu a dat indicaţii. Da, într-adevăr, nu cred că cineva va recunoaşte că a dat indicaţie ca persoanele reţinute să fie maltratate, torturate etc. Ba din contra, de exemplu, chiar acelaşi general Botnari spunea că, nu, la noi în comisariat nu au fost cazuri de maltratare sau torturare a persoanelor reţinute. Aceeaşi declaraţie a dat-o şi domnul Gumeniţă ş.a.m.d., ş.a.m.d.

De aceea, pot să vă spun că nimeni, dar absolut nimeni nu a recunoscut că a dat indicaţii, că a văzut, că a participat.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nu. Domnule preşedinte,

Eu am în vedere că nu au fost audiaţi comisarii nemijlocit. Nu Gumeniţă şi cu Botnari, comisarul municipal. Comisarul sectorului Botanica, Buiucani, aceştia, că în comisariatele lor s-a produs aceasta.

 

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Cele mai mari maltratări şi torturări s-au comis la Comisariatul General de Poliţie.

Şi acum, pentru a vă răspunde la întrebarea dumneavoastră, eu pot să pun mîna în foc şi putem să încercăm să facem un experiment şi vă asigur că toţi comisarii o să vă dea următoarele răspunsuri, că ei nu au dat indicaţii ca să fie maltratate şi torturate aceste persoane, că nu au ştiut, că la dînşii nu s-a comis astfel de fapte ilegale. De aceea, pur şi simplu, îndeplinirea unor acţiuni formale care nu dau nici un rezultat nu era necesară. Mai ales avînd în vedere că eram în criză de timp.

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Domnule preşedinte,

E una ce aveau să răspundă ei şi alta e ca această comisie să îi întrebe, să îi invite şi să îi întrebe, şi să fixeze răspunsul lor.

Întrebarea a doua. În noiembrie, dumneavoastră aţi primit imaginile video de pe clădirea Guvernului, Preşedinţiei şi Parlamentului, aţi informat comisia că deţineţi aceste imagini video, membrii comisiei?

 

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

Vasăzică, imaginile au fost primite nu în noiembrie, dar în ianuarie anul curent. În al doilea rînd, nimeni niciodată nu informa membrii comisiei despre toate materialele care veneau zi de zi. Fiecare membru al comisiei avea obligaţia legală în fiecare zi sau o dată pe săptîmînă, sau o dată pe lună, cum îşi doreşte, să vină în comisie şi să întrebe: ce materiale au mai venit? Şi să se aşeze, să le studieze şi să-şi facă concluzia proprie vizavi de materialele examinate.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Domnule preşedinte,

Este vorba de imaginile unde comisia, poliţia a folosit forţa, unde au fost maltrataţi şi a murit Boboc. Nu vorbim de toate, vorbim de nişte imagini clare, concrete. Iată, acestea sînt principalele imagini unde noi vedem cine l-a omorît pe Boboc şi altele încă studiaţi să vedem cine sînt organizatorii devastării clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei.

Trebuie de lucrat cu imaginea. Dumneavoastră aţi văzut personal imaginile de pe clădirea Guvernului, în noaptea de 7–8 cînd a fost omorît Boboc?

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Domnule Preşedinte,

Eram în şedinţă de comisie cînd unul din persoanele angajate ca şi secretariat, şi anume Veaceslav Zaporojan a pus aceste imagini la computer şi spunea: ia, uitaţi-vă cum bate, ia, uitaţi-vă cum se adună şi nimeni din membrii comisiei nu a reacţionat.

Nimeni din membrii comisiei nu s-a apropiat să privească aceste imagini. Adică, eu ce, trebuia să cumpăr un televizor şi să cumpăr tuturor membrilor comisiei popcorn şi să organizez vizionarea filmelor care, de altfel,  constituie peste 100 de ore. Aceasta trebuia să fac eu în calitatea mea de preşedinte sau fiecare membru de comisie avea obligaţia, dacă nu legală, cel puţin morală, să ia cunoştinţă de materialele prezentate în comisie şi să le examineze şi să se pronunţe vizavi de ele.

În ceea ce priveşte afirmaţia dumneavoastră că, iată, se vede cine l-a omorît pe Boboc, noi putem presupune în baza acestor imagini cine l-a omorît pe Boboc, însă, pînă la urmă, decizia finală o poate spune numai instanţa de judecată. Noi nu putem să ne permitem asemenea enunţuri, deoarece, în aşa caz, călcăm prin străchini.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

E adevărat, dar noi nu adoptăm sentinţa, dar punctul de vedere trebuie să ni-l spunem.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Dacă e…

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Că se vede cu ochiul liber.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Nu, nu avem.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Nimeni nu spunea, comisia trebuie să adopte o sentinţă de pedeapsă.

Şi a treia întrebare. La pagina patruzeci şi…

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Numai două întrebări se poate.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

La pagina 47 dumneavoastră descrieţi aici că în jurul orei 10 şi 30, în faţa acestor clădiri erau adunate mai multe sute de persoane şi în continuare, poliţia prezentă la întrunire nu a intervenit. La fel nu a fost văzut nici un reprezentant al autorităţilor publice locale (Primăria municipiului Chişinău), care să solicite sau să intervină pentru a izola persoane cu comportament agresiv. Eraţi în momentul acela la 10 şi 30 în Piaţă, că n-aţi văzut Primăria?

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Aceasta a fost stabilit în cadrul audierii persoanelor care erau în ziua respectivă. Eu nu eram în Piaţă şi vreau să menţionez că raportul nu a fost scris numai de către Nagacevschi, ci de către mai mulţi membri ai comisiei, adică l-a pregătit secretariatul, fiecare membru al comisiei a putut să-l studieze, să-l citească şi să-şi formuleze opinia sa sau să intervină întru modificarea redacţiei acestui raport.

Avînd în vedere că aceste concluzii au fost constatate în urma examinării probelor ce au fost prezentate în faţa comisiei şi, avînd în vedere că aceste constatări au fost înscrise în raport şi nimeni nu le-a contestat, ele au rămas aşa cum sînt actualmente în respectivul raport.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Mulţumesc.

 

Domnul Vitalie Nagacevschi:

Execuţia s-a terminat.

Mersi.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Cuvînt i se oferă domnului Serafim Urechean, prim-vicepreşedinte al Parlamentului.

Începem cu luările de cuvînt.

 

Domnul Serafim Urechean:

Stimaţi colegi,

Raportul prezentat de comisie a fost aşteptat de întreaga societate şi, iată, că, în scurt timp, vom afla în ce măsură activitatea echipei condusă de domnul Nagacevschi a reuşit să îndreptăţească aşteptările opiniei publice.

Presupun că spectrul opiniilor va fi foarte divers, mai ales că nici comisia nu a ajuns la o concluzie unanimă. În privinţa evenimentelor din aprilie trebuie să-şi spună cuvîntul justiţia într-un mod imparţial şi profesionist şi sper că anume aşa va fi. Şi chiar dacă justiţia va stabili cu lux de amănunte cine şi cîte pietre a aruncat în geamurile Parlamentului şi Preşedinţiei, cine şi cînd a deschis cabinetele, cine şi cînd a dat foc documentelor, cine şi de ce a arborat drapelele, adevărul va fi spus doar pe jumătate, fiindcă a doua jumătate a adevărului nu poate fi nici numărată nici măsurată, nici cîntărită.

Această parte a adevărului reprezintă preistoria lui 7 aprilie. Iată de ce este necesar să înţelegem de ce s-au produs aceste evenimente şi care au fost circumstanţele care le-au pregătit.

Dacă vom sta să ne amintim istoria recentă a ţării noastre, vom observa că de fiecare dată cînd poporul sau clasa politică democrată a încercat să se rupă de la trecut s-au găsit forţe ostile Republicii Moldova şi idealurilor democratice care au aplicat scenarii din cele mai perfide pentru a deturna, pentru a denatura, pentru a discredita sau pentru a orienta pe o pistă falsă iniţiativele şi pornirile sănătoase.

În anul 2009, societatea noastră a mai făcut o tentativă de a se rupe de trecut, dar de această dată opţiunea noastră a fost compromisă de fraudarea alegerilor, iar tineretului nostru, care a ieşit în Piaţă să-şi deplîngă soarta, i-au fost atribuite acţiuni cu caracter criminal pe care acesta nu le-a săvârşit, dar pentru care a fost prigonit şi maltratat cu bestialitate.

Cînd vor să-şi decline responsabilitate pentru evenimentele din 7 aprilie, comuniştii încearcă să ne convingă că alegerile, chipurile, nu au fost fraudate şi deci nu au existat motive reale pentru proteste.

Unele forţe politice chiar s-au lăsat ademenite în această capcană şi s-au implicat în renumărarea voturilor. Să fim serioşi, este o naivitate să demonstrezi că alegerile parlamentare au fost fraudate prin renumărarea voturilor. Dar să recurgi la renumărarea voturilor pentru a demonstra că alegerile nu au fost fraudate este o dovadă de fariseism, fiindcă fraudarea alegerilor a început cu mult înainte de 5 aprilie 2009.

În afară de schemele  aplicate pentru fraudarea directă a alegerilor, au fost comise şi un şir de acţiuni premeditate care au condus la fraudarea lor indirectă. Controlul total asupra tuturor ramurilor puterii, exercitat personal de fostul preşedinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin, intimidarea şi hărţuirea permanentă a presei independente, discreditarea şi anihilarea opoziţiei prin şantaj, persecutări şi arestări ale liderilor politici în temeiul unor dosare inventate şi instrumentate, bineînţeles, la comandă. Circa 30% din cetăţeni nu şi-au putut exercita nemijlocit dreptul la vot – cei din străinătate şi cei din regiunea Transnistria. Utilizarea resurselor publice pentru a exercita presiune asupra concurenţilor electorali şi asupra alegătorilor, intimidarea sau împiedicarea candidaţilor de a-şi prezenta programele politice, faptul că opoziţia nu a avut acces la mass-media publică, în consecinţă, nu a fost asigurată libertatea alegătorilor de a beneficia de informaţia necesară pentru a-şi forma o opinie adecvată şi pentru a vota în corespundere cu convingerile sale.

Toate acestea au culminat cu fraudarea directă a votului din 5 aprilie, confirmate nu numai din multiplele cazuri depistate de opoziţie, dar şi de interzicerea accesului la listele electorale, la baza de date a persoanelor decedate în ultimii 10 ani şi la baza de date a cetăţenilor plecaţi peste hotare.

Cauzele enumerate au contribuit la acumularea în societate a unei mase critice de spirit contestatar. Mai devreme sau mai tîrziu, sub o formă sau alta, nemulţumirea şi indignarea societăţii urma să răbufnească şi a răbufnit.

PCRM poartă întreaga responsabilitate morală şi politică pentru agravarea situaţiei din ţară.

Cînd partidul, cu un număr majoritar de voturi beneficiază de voturile acumulate de partidele care nu au acces în Parlament, se produce automat o disproporţie, o necorespundere cu raportul de forţe din societate. Această disproporţie a fost agravată şi de partidele care, în aprilie 2005, au votat candidatura lui Voronin, dar, ulterior, nu au obţinut pârghii reale de a influenţa situaţia din ţară.

A rezultat o coaliţie falsă, iar PCRM, în scopul unei pretinse stabilităţi, a obţinut monopolul asupra guvernării. Astfel, efectele voturilor anticomuniste din 2005 au fost amînate încă pentru 4 ani. Pentru a nu admite disproporţia de care am vorbit, partidul majoritar trebuia să-şi asume responsabilităţi suplimentare, să preia un electorat care nu l-a votat, dar comuniştii l-au neglijat.

Ulterior, s-a văzut că poţi neglija partidele de opoziţie, dar nu poţi neglija şi votanţii acestor partide. Comuniştii au scindat ţara şi au învrăjbit-o, au semănat vînt şi era firesc să culeagă furtună.

Concluzia e univocă: baricadele din 7 aprilie au fost ridicate de comunişti cu mult înainte de a începe evenimentele propriu-zise.

Nu ştiu care va fi verdictul justiţiei, dar verdictul poporului este cunoscut. Conform acestui verdict, comuniştii nu vor mai deţine nici o dată monopolul puterii. Deci, tovarăşi comunişti, dacă iubiţi această ţară, renunţaţi la lupta de clasă, învăţaţi-vă a dialoga şi a colabora cu alte forţe politice.

Ţara s-a schimbat, trebuie să ne schimbăm şi noi, politicienii. Deocamdată trebuie să recunoaştem că ne aflăm într-o situaţie extrem de dificilă, pe de o parte, trebuie să identificăm pe cei care poartă vina pentru evenimentele din aprilie, iar pe de altă parte, avem datoria să găsim împreună un compromis pentru a depăşi criza politică, să modificăm Constituţia şi să deblocăm situaţia, pentru a reveni pe făgaşul normalităţii şi activităţii constructive.

Repet, avem datoria în faţa poporului care ne-a încredinţat dreptul de a guverna ţara noastră, a tuturor – Republica Moldova.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Mulţumim.

Aşa, următorul, domnul Stoianoglo, da? Poftim.

 

Domnul Alexandru Stoianoglo – Fracţiunea PDM:

Stimate domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de toate, vreau să subliniez meritul Comisiei speciale a Parlamentului de a fi efectuat un volum de muncă semnificativ, muncă, a cărei importanţă  nu poate fi subestimată.

Reconstruirea tabloului real al evenimentelor, precum şi a premiselor acestora au necesitat studierea detaliată a unui şir de documente şi materiale, audierea martorilor oculari, generalizarea informaţiilor furnizate de organizaţiile nonguvernamentale şi mijloacele de informare în masă.

Bineînţeles, în vederea acestora, a fost nevoie de eforturi susţinute şi de destul timp, cu atît mai mult cu cît fiecare dintre noi, membrii comisiei, era conştient de faptul că recomandările şi concluziile formulate de comisie vor avea un impact enorm atît asupra opiniei publice, cît şi asupra elaborării unei aprecieri politice a evenimentelor din aprilie 2009.

Informaţiile acumulate au fost minuţios sistematizate şi analizate şi toţi membrii comisiei au avut posibilitatea să se expună pe marginea acestora.

Desigur, nu putem să facem abstracţie de la faptul că deputaţii care au făcut parte din comisie reprezentau fracţiuni parlamentare diferite şi, bineînţeles, au avut, în repetate rînduri, opinii diferite asupra anumitor subiecte discutate. Anume din aceste considerente personal am înaintat cîteva sugestii la capitolul V al raportului comisiei, intitulat: „Concluzii şi recomandări”, care au fost acceptate de comisie.

Astfel, compartimentul „Concluzii” stipulează că acţiunile părţii agresive ale protestatarilor au purtat un caracter organizat. Acest fapt, precum şi acţiunile neprofesioniste ale reprezentanţilor puterii de stat, inclusiv ale organelor de apărare a ordinii publice, de rînd cu incapacitatea de a gestiona situaţia din partea organizatorilor protestelor a condus la distrugerea, devastarea edificiilor Parlamentului Republicii Moldova şi Preşedinţiei.

În suportul acestor idei se poate aduce un şir de argumente greu de contestat. Aşa, de exemplu, referitor la caracterul organizat al acţiunilor agresive putem afirma că s-a stabilit că clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei au fost vandalizate de unul şi acelaşi grup de persoane.

Unele şi aceleaşi persoane au arborat drapelele altor state deasupra instituţiilor de stat. Prin intermediul telefoniei mobile, în special a SMS-urilor, un număr impunător de persoane a fost mobilizat în scurt timp pentru a se prezenta în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Reieşind din imaginile video prezentate, precum şi din afirmaţiile martorilor oculari, reprezentanţii forţelor de ordine au fost atacaţi cu pietre, a căror provenienţă  nu a fost pînă la moment stabilită. Este clar că anume în perioada celor mai active acţiuni ale protestatarilor a fost deteriorat serverul Preşedinţiei.

Ţinînd cont de argumentele sus-nominalizate, organele de drept abilitate trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru a stabili identitatea organizatorilor violenţelor şi să diferească justiţia.

În aceeaşi ordine de idei, acţiunile neprofesioniste ale reprezentanţilor puterii de stat, inclusiv ale organelor de apărare a ordinii publice, la care ne-am referit, sînt probate prin faptul că, în cadrul evenimentelor din 7 aprilie 2009, nu a existat un centru unic de dirijare a acţiunilor respectivelor organe. Instituţia în cauză s-a dovedit a fi incapabilă să contrapună o rezistenţa adecvată atît din punct de vedere tehnic, cît şi din punct de vedere tactic acţiunilor ilegale.

În consecinţă, circa 300 de angajaţi ai Ministerului de Interne au fost agresaţi şi au suferit leziuni corporale grave, iar cealaltă parte a colegilor acestora a fost complet demoralizată.

Totodată, atunci cînd ne refeream la incapacitatea de a gestiona situaţia din partea organizatorilor protestelor, avem în vedere faptul că mobilizarea unui număr impunător de protestatari nu a fost însoţită de atragerea unor forţe suplimentare de asigurare a ordinii publice, precum şi de întreprinderea unor măsuri de autosecurizare a protestatarilor prevăzută de organizatori.

De asemenea, e de menţionat că nici administraţia publică locală nu a făcut faţă situaţiei create în preajma şi în interiorul edificiilor Parlamentului şi Preşedinţiei, ceea ce a condus la devastarea acestora şi la producerea violenţelor.

Organizatorii protestelor, pe de o parte, şi reprezentanţii administraţiei publice, în cazul dat a Primăriei municipiului Chişinău, nu au reuşit să colaboreze în vederea excluderii oricăror provocări şi agresiuni.

Ţin să atrag atenţia dumneavoastră şi asupra faptului că în cadrul activităţii noastre în comisie am insistat asupra introducerii unei prevederi la subcapitolul „Recomandări”, prin care se recomandă punerea în aplicare a recomandării Comitetului european pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante privitor la transferarea izolatoarelor de detenţie preventivă din subordinea Ministerului Afacerilor Interne în subordinea Ministerului Justiţiei, conform normelor europene.

Din punctul nostru de vedere, această prevedere este imperativ necesară dacă luăm în consideraţie multitudinea de cazuri de maltratare a protestatarilor în sectoarele de poliţie în cadrul evenimentelor din 7 aprilie 2009.

Mai mult, acei care la fel ca şi mine, în virtutea preocupărilor profesionale, cunosc bine practicile de comportament cu deţinuţii în ţara noastră, îi vor da dreptate atunci cînd voi afirma că evenimentele din 7–8 aprilie 2009 doar au scos la suprafaţă acest flagel, care nu mai poate fi tolerat în cadrul organelor de menţinere a ordinii publice şi cu care trebuie să ducem o luptă dură şi lipsită de orice indulgenţă. Este şi datoria noastră  morală faţă de acei care au suportat tortura în urma evenimentelor în discuţie.

Stimaţi colegi,

Cele expuse mai sus demonstrează că raportul pus la dispoziţia dumneavoastră  de către Comisia de anchetă a Parlamentului este cu adevărat un produs al muncii noastre colective şi a eforturilor depuse de membrii comisiei în vederea elucidării cauzelor şi consecinţelor evenimentelor din 7 aprilie 2009.

Considerăm că acest document, prezentat organelor de anchetă şi opiniei publice din Republica Moldova, este unul de o importanţă aparte. În aceeaşi ordine de idei, sugestiile, modificările şi completările formulate în cadrul elaborării concluziilor şi recomandărilor raportului vin să exprime opinia conform căreia forţele politice, incluzînd atît reprezentanţii guvernării de atunci, cît şi acei ai opoziţiei, trebuie să-şi asume partea lor de responsabilitate pentru evenimentele produse în 7 aprilie 2009 şi a consecinţelor acestora. Numai astfel vom putea restabili de-a dreptul adevărata stare a lucrurilor din perioada la care ne referim.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Mulţumim.

Cuvînt i se oferă domnului Brega Gheorghe.

 

Domnul Gheorghe Brega – Fracţiunea PL:

Mult stimate domnule Preşedinte,

Mult stimaţi deputaţi,

Onorată asistenţă,

Contextul preelectoral şi  organizarea alegerilor din 5 aprilie  2009 în mare măsură sînt prezentate în raportul de bază, dar am să mă opresc la cîteva momente. Guvernarea comunistă, fiind conştientă că va pierde alegerile din primele zile ale campaniei electorale, a început a implica poliţia şi resursele administrative în mod obraznic şi fără teamă.

În fraudarea alegerilor a fost implicat şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, care a ticluit nişte liste electorale frauduloase, cu includerea decedaţilor şi a persoanelor de peste hotare, substituindu-le pe cele ale primăriilor, după cum prevede legea.

E grav şi faptul că chiar în ziua alegerilor au fost admise fraude electorale sub presiunea preşedinţilor de raioane, a comisarilor de poliţie, dar şi a unor persoane din birourile electorale, care erau slugoi ai dictaturii comuniste. Deseori, societatea îşi punea întrebarea: cine i-a scos în stradă pe aceşti tineri şi cine stătea în spatele lor? După toate audierile în comisie, după întrevederile private cu unii dintre protestatari, aş pune întrebarea altfel: nu cine stătea în spatele protestatarilor, dar ce era pus pe umerii lor?

Tinerii şi nu numai, după discursul patetic şi triumfator al ex-preşedintelui Voronin din seara de 5 aprilie, s-au întrebat între ei: de ce comuniştii au 50 la sută din voturi? S-au întrebat între ei cine dintre noi 10 au votat pentru comunişti? Răspuns: nimeni.

Atunci de unde  au comuniştii 50 la sută? Şi au înţeles că alegerile au fost fraudate. Purtînd pe umerii lor timp de 8 ani dictatura comunistă, cu toate consecinţele ei pînă la genocid faţă de popor, conştientizînd fraudarea alegerilor, au hotărît  să-şi manifeste dezacordul lor, ieşind în stradă. Văzînd o rază de lumină la capătul tunelului întunecos, în care au supraveţuit timp de 8 ani de zile,  s-au îndreptat spre lumină prin toate metodele de comunicare moderne SMS-uri şi Internet, s-au organizat şi au ieşit în stradă. Deci nimeni nu i-a scos în stradă şi nimeni nu stătea în spatele lor.

Opresiunea comunistă, lipsa de drepturi şi libertăţi, deznădejdea de a nu întrezări pentru sine un viitor în Republica Moldova şi, în final, falsificarea alegerilor au fost cauzele  principale, care i-a determinat să iasă în stradă.

Acum am să mă refer la manifestaţia din 6 aprilie. Nu e cazul să mă opresc la primele întruniri, care au avut loc în jurul orelor 13.00, deoarece erau grupuri de 20–30 de tineri. Mai importantă este întrunirea de la 17.30 pînă la 20.00, care s-a desfăşurat în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare.

Întrunirea a fost anunţată prin miile de mesaje SMS. Şi în jurul orelor 19.00 s-au adunat un număr mare de manifestanţi, aproximativ 4000 de persoane, ceea ce ar fi condus la blocarea străzilor şi tinerii s-au deplasat în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde pînă  la orele 20.00 au scandat lozinci anticomuniste: „Alegeri fraudate!”, „Sînt anticomunist!”, „Refuz, refuz, sînt anticomunist!”, „Unu, doi, unu, doi, comuniştii la gunoi!” ş.a.m.d.

La 20.00 a început să se disperseze, să plece spre case cu mesajul „Ne întîlnim aici mîine la 10.00”. Însă un grup de aproximativ 1000 de persoane au rămas în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În jurul orelor 21.30, un grup de aproximativ 50 de persoane sau mai bine zis un grup de provocatori au început acţiuni violente, blocînd circulaţia pe strada Bănulescu-Bodoni, încercînd să răstoarce un maxi-taxi şi să oprească troleibuze, deconectîndu-le de la curentul electric.

În acel moment, la faţa locului, era prezentă toată conducerea de vîrf a Ministerului de Interne în frunte cu viceministrul Zubic şi conducerea de vîrf a Procuraturii Generale în frunte cu Procurorul General.

Apare întrebarea: ce caută toată conducerea în acest loc? De ce nu au intervenit pentru a izola persoanele agresive şi pentru a restabili ordinea publică? De ce măcar n-au fost legitimaţi aceşti provocatori? La aceste întrebări toată conducerea de vîrf a Ministerului de Interne a răspuns că s-a luat decizia de a utiliza metode de convingere.

În aşa caz, mie mi s-a creat impresia că superiorii Ministerului de Interne au avut ca scop inspectarea redutelor… A fost o repetiţie pentru a putea aprecia dacă numărul lor este suficient şi care era capacitatea lor de acţiune. Şi, totodată, vă întreb: ce fel de metode de convingere a folosit tovarăşul Gumeniţa, cînd tot aceleaşi persoane în acelaşi număr de provocatori, în jurul orelor 22.00, după ce au atras de partea lor încă vreo 300–400 de manifestanţi din Piaţa  Marii Adunări Naţionale au plecat spre Preşedinţie şi chemau la atac asupra Preşedinţiei.

Oare aceasta nu vorbeşte încă o dată că este vorba de o repetiţie înainte de 7 aprilie? Oare poliţia nu a putut interveni? Era obligaţia ei directă să-i izoleze pe aceşti provocatori. Se putea, dar nu s-a dorit, deoarece aceşti provocatori erau ai lor.

La 22.30–23.00 pe 6 aprilie 2009 în şedinţa de urgenţă a Ministerului Afacerilor Interne. Eu vă rog, domnule. Mă scuzaţi, dumneavoastră aţi luat cuvîntul … Eu vă rog. La 22.30–23.00 pe 6 aprilie 2009 în şedinţa de urgenţă a Ministerului Afacerilor Interne, Comisarul oraşului Botnari a raportat, citez: „După calculele noastre, se preconizează pe 7 aprilie 2009 aproximativ 30 de mii de protestatari”. Aceste calcule au fost ignorate de ministrul Papuc şi au fost aduse alte calcule – cifra de 8 mii de protestatari. Cifra de 30 a fost ignorată intenţionat, pentru că aşa era planul de acţiune sau pe motivul lipsei profesionalismului.

Ca rezultat, pe 7 aprilie 2009 Ministerul de Interne a repartizat cîte 30 de poliţişti de la regimentul „Scut” la Preşedinţie şi Parlament şi … la Guvern. Eu pot şi fără microfon. Ţin să menţionez şi faptul că toţi aceşti poliţişti nu erau dotaţi, nu aveau nici bastoane de cauciuc, nici scuturi şi nici căşti. Erau în uniformă obişnuită. Totodată, în spatele Guvernului au fost amplasaţi 150 de poliţişti  de la „Scut”, dotaţi cu bastoane, scuturi, căşti şi aproximativ 50 de poliţişti de la „Fulger” bine dotaţi înăuntrul clădirii Guvernului, precum şi 40 de poliţişti de la Serviciul de Pază şi Protecţie. Oare aceasta nu demonstrează că Preşedinţia şi Parlamentul erau sortite şi date ca jertfă provocatorilor lor?

Oare aceste mărturii nu dovedesc că guvernarea comunistă de atunci, din start, a ştiut că o să se adăpostească la Guvern? Şi şi-au întărit redutele. Ce puteau  face 30 de poliţişti neechipaţi, care au fost amplasaţi la o distanţă de 15–20 de metri unul de la altul la nivelul treptelor inferioare ale scărilor împotriva a 8 000 de manifestanţi, aşa cum a calculat ex-ministrul Papuc? În jurul orelor 11.00–11.30, clădirea Preşedinţiei o păsăreşte Preşedintele Republicii Moldova de atunci cu paza sa de corp.

Iar în jurul orelor 12.30 este evacuat personalul Preşedinţiei. Pe cînd acţiunile de violenţă au căpătat amploare în jurul orelor 12.30. Şi unde au plecat? La Guvern, acolo unde, iniţial, a fost întărită paza şi s-au adăpostit în bastionul lor bine gîndit în prealabil. Acolo s-a adăpostit toată conducerea de atunci. În jurul orei 12.00 şi conducerea de vîrf a Ministerului Afacerilor Interne se retrage la Guvern şi coordonarea acţiunilor poliţiei a fost lăsată pe seama lui Cordineanu şi  Gumeniţă. Acum cîteva cuvinte despre arborarea drapelului României pe clădirea Preşedinţiei…

 

Domnul Serafim Urechean:

Domnul Brega…

 

Domnul Gheorghe Brega:

… fără voia lor. Aceasta dovedeşte şi faptul că Preşedinţia nu a fost distrusă decît la etajele 1 şi 2, în rest ambele, în rest, practic, nimic. Ascensoarele nu lucrau, accesul pe scări din ambele părţi era păzit. Cum au apărut acei indivizi şi au arborat drapelul României?

1. Ori se aflau deja din timp la etajele de mai sus.

2. Ori cineva din conducerea de vîrf a MAI-ului a condus. Alte lămuriri nu găsesc. Mai apare problema arborării drapelului Uniunii Europene pe  Preşedinţie şi Parlament. Cum unii şi aceiaşi tineri? Galaţchi şi Mustaţă, în baza aceluiaşi scenariu, au reuşit să arboreze drapelele pe ambele clădiri şi la un interval de timp aşa de mic? Numai să treci prin mulţimea de protestatari de la o clădire la alta era o problemă. 

La audiere, unul dintre aceşti tineri a venit cu mama sa, căci era înfricoşat şi are un caracter melancolic. Oare toate acestea nu vorbesc despre un scenariu bine pregătit, cu mult înainte de cei de la guvernarea comunistă?

Acum un alt episod ce se referă la devastarea clădirii Parlamentului. Din mărturiile lui Gheorghe Cojocaru, în jurul orelor 20.00, poliţia a lut sub control toată clădirea Parlamentului. Acest fapt este confirmat şi de imaginile video, puse la dispoziţie de către ONG „Credo”. Totodată, din mărturiile unor deputaţi, la acel moment, care au intrat în Parlament, printre altele domnul Urecheanu şi dumneavoastră. Pe la orele 19.20 s-a constatat că uşile birourilor în majoritatea lor erau descuiate, fără a fi vandalizate, iar după ce şi-au luat lucrurile personale, le-au încuiat. Cum şi cine atunci în jurul orelor 20.30 a incendiat două birouri de la etajul 5 din partea străzii Maria Cebotari şi apoi a provocat un alt incendiu la aproximativ 2.30 noaptea.

 

Domnul Serafim Urechean:

Domnule Brega,

Îmi cer scuze, aţi vorbit 11 minute. Şeful dumneavoastră  v-a dat 5 minute, eu v-am adăugat, încălcînd Regulamentul, încă 6. Să-mi fie iertată obrăznicia. Mata ai întărit Regulamentul, dragul meu, nu eu. Dumneata ai întărit Regulamentul, nu eu. Nu, gata, îmi cer scuze. Eşti din Drepcăuţi, te stimez foarte mult, dar nu merge.

Da, domnule Stepaniuc,

Poftim, ce aţi dorit? Microfonul Nr. 4.

 

Domnul Victor Stepaniuc:

Microfonul.  Una de procedură.

Este propunerea ca noi, stimaţi colegi, dacă vrem această discuţie s-o conducem, s-o ducem mai departe decent, onorabil. Am ascultat raportul comisiei. Deci preşedintele comisiei a răspuns la întrebări. Acum ar fi bine, dacă noi, într-adevăr, recunoaştem că acesta a fost un eveniment, a fost un fenomen care a derutat societatea şi deci a stricat şi imaginea ţării, să ascultăm, cu prima ocazie, să poruncim, de fapt, Procurorului General să vină cu un raport ce a făcut Procuratura Generală  pe parcursul  unui an de zile. Să vină şeful SIS-ului. Peste o oră, peste o săptămînă de zile la fel să prezinte un raport în problema respectivă.

 

Domnul Serafim Urechean:

Bine, aceasta cînd vom adopta decizia la acest subiect, atunci o să propunem. O să propuneţi.

 

Domnul Victor Stepaniuc:

De ce astăzi sau nu ştiu cînd să adoptăm hotărîrea care nu este pregătită?

 

Domnul Serafim Urechean:

Dar nimeni nu spune că astăzi avem să o adoptăm. 

 

Domnul Victor Stepaniuc:

Nu este pregătită, să o ascultăm.

 

Domnul Serafim Urechean:

Domnule Diacov,

Vi se orefă cuvîntul.   

 

Domnul Victor Stepaniuc:

Să invităm Ministerul de Interne şi să facă acelaşi lucru. Şi abia după aceasta eu cred că unii colegi de ai noştri o să-şi schimbe, inclusiv  cuvîntările. Fiindcă sînt nişte cuvîntări politizate, neargumentate. Noi vorbim de fraudă, fără să aducem argumente.

 

Domnul Serafim Urechean:

Bine.

Domnule Diacov,

Vorbiţi? Vă oferim cuvîntul. Sînteţi scrişi în listă. Poftim. Nu vreţi? Slavă Domnului. Aşa e.

Domnul Godea. Domnul Godea nu-i.

Bine, domnul Untilă, poftim.

Cei care au timp lasă să vorbească. Cei care nu au timp, odihniţi-vă.

 

Domnul Veaceslav Untilă:

Stimaţi deputaţi,

Onorată asistenţă,

Astăzi, am asistat la un exerciţiu care a generat mai multe întrebări decît răspunsuri. Raportul Comisiei pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009 nu constituie o investigaţie, după cum ar fi fost normal să fie, ci este mai degrabă o constatare a lucrurilor demult ştiute, o sistematizare a datelor, bazată, în special, pe declaraţii şi materiale de presă. Cu regret, această formă a raportului comisiei nu oferă răspunsuri, răspunsuri pe care le aşteaptă în continuare societatea noastră.

Desigur, există şi unii factori atenuanţi. De exemplu, este absolut clar că această comisie nu putea substitui activitatea organelor Procuraturii. Un alt factor atenuant îl constituie componenţa destul de pestriţă din punct de vedere politic a acestei comisii. Ceea ce a condus la polemici contradictorii şi inutile în cadrul comisiei. Adică, din start, această comisie nu prea avea şanse de reuşită.

Eu nu pun la îndoială eforturile membrilor comisiei, formată din colegi pe care îi respect şi în care am încredere că au lucrat cu cele mai bune intenţii. Însă atunci cînd punctele de vedere erau diametral opuse, iar gradul de polemică destul de ridicat, s-a mers pe varianta înregistrării superficiale a unor fapte deja ştiute. Voi menţiona totuşi că acestei comisii îi revine un merit aparte. Au fost adunate la un loc toate declaraţiile, constatările şi afirmaţiile vizavi de evenimentele din aprilie 2009.

În felul acesta, a fost pusă o bază solidă pentru investigaţiile ulterioare. Noi trebuie să fim conştienţi că reunificarea societăţii, consolidarea acesteia nu va fi posibilă atît timp cît nu vor fi date răspunsuri clare în privinţa evenimentelor ce au avut loc în aprilie 2009, prin care Comisia pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009 Parlamentul şi-a asumat o decizie responsabilă, dar foarte riscantă. Nobila intenţie a Parlamentului care, în linii mari, a eşuat poate schimba accentele în acest dosar.

Organele abilitate ale statului vor fi tentate să folosească acest raport pentru a camufla lipsa de progres în  anchetarea evenimentelor din aprilie 2009. De aceea,  noi sîntem obligaţi să transmitem un mesaj clar societăţii. Comisia parlamentară nu a substituit organele de anchetă, iar constatările şi concluziile la care s-a ajuns nu substituie deciziile ce urmează să le ia organele respective.

Este regretabil că în aceste 12 luni, care au trecut de la tragicele evenimente din aprilie, s-a pus mai mult accent pe latura politică şi în mare parte s-a făcut abstracţie de  latura umană. Timp de un an au fost turnate filme de tot felul. Au fost create diferite comisii atît de către comunişti, cît şi de către democraţi. Au fost demarate anchete, una mai spectaculoasă decît alta şi cam atît. Politicienii s-au întrecut în declaraţii şi acuzaţii reciproce. Fiecare încercînd să tragă jarul spre turta sa. Astăzi, trebuie să recunoaştem că societatea moldovenească, în special clasa politică, nu a trecut testul moral 7 aprilie şi  e mare păcat.

Revenind la activitatea Comisiei parlamentare pentru elucidarea evenimentelor din aprilie 2009, grupul parlamentar MAE propune să examinăm posibilitatea extinderii mandatului acesteia. Raportul de faţă ar putea fi considerat drept unul intermediar, care va constitui un punct de pornire în investigaţiile viitoare mult mai competente. Oamenii, pur şi simplu, nu ne vor înţelege, dacă după atîta vîlvă le vom prezenta doar nişte constatări sterile.

 

Stimaţi colegi,

Astăzi se fac multe speculaţii referitor la cine a stat în spatele evenimentelor din aprilie 2009. Multe se cunosc, dar şi mai multe nu se cunosc. Datoria noastră este să restabilim adevărul şi dreptatea. Oamenii trebuie să cunoască adevărul şi acest lucru este posibil numai printr-o abordare serioasă, profesionistă, făcînd abstracţie de emoţii şi interese. Să nu uităm că sîntem nu numai politicieni, ci mai sîntem şi cetăţeni, că reprezentăm aici poporul Republicii Moldova. Şi dacă prezentul ne iartă unele greşeli, viitorul nu ne va ierta.

Şi cu titlu de post scriptum, este foarte important să mai dăm răspuns la o întrebare: cine a stat în spate atunci cînd s-au încălcat grav drepturile cetăţeanului, drepturile fundamentale la informaţie, atunci cînd au fost blocate site-urile de ştiri pe data de 7; 8; 9 aprilie?

Vreau să vă spun că nu trebuie să facem un mare efort şi o să ajungeţi exact în acea clădire unde au fost distruse materialele video şi audio din acele zile tragice din Republica Moldova.

Vă mulţumesc.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Cuvînt se oferă domnului Butmalai. Poftim.

 

Domnul  Ion Butmalai – Fracţiunea PLDM:

Domnule Preşedinte,

Onorat Parlament,

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

Evenimentele din 5 aprilie 2009 au confirmat în plus că regimul dictatorial comunist, instituit de către fostul Preşedinte Vladimir Voronin, nu recunoaşte drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Înscenarea obraznică a presupusei lovituri de stat cu implicarea ţării vecine România, acţiunile represive de neimaginat într-o ţară din centrul Europei, îndreptate împotriva copiilor şi tinerilor care nu au dorit perpetuarea regimului comunist antipopular, antinaţional sînt o dovadă a afirmaţiei expuse mai sus.

În dorinţa lor de a ascunde fraudarea alegerilor şi votului popular, regimul Voronin s-a dedat unor acţiuni de tip mafiot de izolare a Republicii Moldova de restul lumii, instituind o blocadă informaţională rigidă prin întreruperea comunicaţiilor prin Internet şi telefonia mobilă, închiderea graniţelor Republicii Moldova, expulzarea cetăţenilor străini, inclusiv jurnalişti care relatau despre evenimentele din centrul capitalei Republicii Moldova, inclusiv expulzarea ambasadorului României din Republica Moldova.

Nu este o noutate faptul că acţiunile de protest din 6–7 aprilie a tinerei noastre generaţii şi a cetăţenilor în general au purtat un caracter spontan. Dar ca cetăţean şi ca deputat, analizînd acele evenimente, afirm cu certitudine că caracterul paşnic al protestului a fost deturnat după un scenariu diabolic, pus la cale de regimul Voronin în cîrdăşie cu „alţi patrioţi ai neamului”.

Metodele cum acţionau provocatorii şi comportamentul forţelor de ordine vizavi de aceştia ne demonstrează că în spatele provocatorilor violenţi s-au aflat serviciile secrete, care mai mult ca sigur acţionau după scenariul anterior aprobat de ortacii regimului comunist şi aliaţii săi din coaliţia roş–oranj.

În acest context, este înţeleasă inacţiunea Ministerului Afacerilor Interne pentru asigurarea pazei celor două instituţii fundamentale ale statului: Parlamentul şi Preşedinţia. Şi se are în vedere că Ministerul Afacerilor Interne, activînd în baza Legii Republicii Moldova cu privire la poliţie. Avînd în scop culpabilizarea opoziţiei democratice, regimul Voronin, în mod criminal, a admis acţiunile violente ale provocatorilor de atac asupra celor două instituţii ale statului. Distrugerea şi vandalizarea lor prin retragerea forţelor din aceste edificii şi interzicerea pompierilor de a  lichida  incendiile provocate de provocatorii violenţi.

Eu personal nu voi crede niciodată că Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul de Informaţii şi Securitate, care dispun de un Aparat auxiliar impunător şi care furnizează încontinuu informaţii, nu au ştiut despre pregătirea acţiunilor violente. Nu voi crede niciodată că Ministerul de Interne nu dispune de planuri speciale aprobate privind acţiunile model sau acţiunile tip în cazurile de tulburări în masă.

Aceste două instituţii au deţinut toată informaţia relevantă, au avut planurile necesare, dar la comanda lui Vladimir Voronin au lăsat lucrurile să degenereze, pentru a învinui fosta opoziţie democrată de aşa-zisa tentativă de  lovitură de stat.

Eu personal sînt ferm convins că dezmăţul declanşat de către colaboratorii de poliţie împotriva tinerilor, reţinerea acestora în comisariatele de poliţie şi maltratarea lor a fost o comandă a lui Voronin. Or, fostul ministru de interne Gheorghe Papuc şi aliaţii săi Zubic şi Cosovan  nu erau în stare să ia independent astfel de decizii? Toţi cunoaştem că într-un stat condus de un dictator, cum a fost Voronin, numai acesta putea da astfel de ordine.

După evenimentele din 5–6 aprilie 2009, cu certitudine putem constata mai mult ca atît şi alte fapte, ca avansarea în grad a celor ce au executat ordinile ilegale a fostei guvernări comuniste. Ca exemple putem menţiona faptul că, după acele evenimente tragice, unii dintre conducători,  inclusiv Comisarul General al municipiului Chişinău, domnul Botnari Vladimir, a fost avansat în gradul de general.

Mulţi dintre ei, dacă facem o analiză amplă, au fost decoraţi cu ordine şi medalii ca „Credinţă Patriei” şi altele. Mulţi dintre ei au fost numiţi la unele posturi-cheie, la unele posturi de conducere în Ministerul Afacerilor Interne şi în alte instituţii şi organe de drept.

Sînt ferm convins că numai la indicaţia personală a lui Voronin judecătorii din judecătoriile municipiului Chişinău au încălcat flagrant drepturile şi libertăţile fundamentale ale tinerilor reţinuţi. Aceşti tineri reţinuţi cele mai mari maltratări, dezmăţ, au fost aplicate torturile. Putem menţiona faptul că, iarăşi, au fost petrecute în  Comisariatul General al municipiului Chişinău. Felul în care s-a înfăptuit justiţia împotriva tinerilor protestanţi în acele zile demonstrează fără dubii caracterul profund, antidemocratic al statului construit de clica Voronin în cei 8 ani de guvernare.

Şi mai demonstrează ceva, că justiţia din Republica Moldova era subordonată politic, că Procuratura era un instrument foarte bine dirijat prin tovarăşul Gurbulea şi Serviciul Securitate.

Analizînd în retrospectivă evenimentele produse în aprilie 2009, cetăţenii doresc şi vor să primească un răspuns la mai multe întrebări. Dar o întrebare se evidenţiază şi necesită un răspuns clar: va răspunde cineva cu adevărat pentru tinerii maltrataţi şi ucişi în aprilie 2009? Obrăznicia şi cinismul cu care mint în apărarea sa stabii comunişti demonstrează că ei nu au înţeles că istoria le pune pe toate la punct. Mai devreme sau mai tîrziu toate circumstanţele acelor evenimente tragice vor fi elucidate şi cei vinovaţi vor fi pedepsiţi dacă nu penal, atunci moral, pentru că o crimă împotriva poporului este imprestrictibilă istoric.

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

Avem în faţa noastră raportul pregătit de comisia respectivă. Este un raport amplu cu date şi informaţii concludente, cu conсluzii.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Cuvînt se oferă domnului Vasile Balan, Fracţiunea Partidului „Alianţa «Moldova Noastră»”. Poftim.

 

Domnul Vasile Balan – Fracţiunea Partidului „Alianţa «Moldova Noastră»”:

Stimaţi colegi,

Ziua de 7 aprilie 2009 a rămas în istoria republicii noastre ca o zi crucială pentru democraţia şi viitorul ţării noastre. Tragicele evenimente din acele zile au marcat profund societatea şi pe fiecare cetăţean în parte.

Astăzi, peste un an de la acele evenimente, societatea mai rămîne în aşteptarea adevărului despre legalitatea acţiunilor întreprinse de organele de forţă şi ordine publică, cine se face vinovat de declanşarea acţiunilor de violenţă, cine au fost provocatorii, cine sînt responsabilii şi multe altele.

De datoria noastră, în calitate de aleşi ai poporului, a celor care  reprezentăm noua guvernare democratică este să spunem adevărul. Şi astăzi, după audierea raportului Comisiei de anchetă, concluzia este aceeaşi: unicul vinovat de cele întîmplate la 7 aprilie este Partidul Comuniştilor, partid care, aflat la conducerea Republicii Moldova, a fraudat masiv alegerile din aprilie 2009, partid care, dorind cu orice preţ să rămînă la putere, a aplicat metode inumane împotriva tinerilor, partid care, vorbind despre susţinerea tinerii generaţii, i-au lezat drepturile în mod barbar de a se pronunţa pentru viitorul lor, partid care, optînd pentru integrarea europeană, a lipsit cetăţenii ţării de vot liber şi echitabil.

Aşa pretinsul partid proeuropean, care a speculat cu stabilitatea în societate, în loc să întreprindă acţiuni în vederea calmării situaţiei, să asigure ordinea publică şi să evite izbucnirile violenţelor, a făcut tot posibilul pentru agravarea situaţiei. N-a luat la timp decizii necesare pentru izolarea şi neutralizarea provocatorilor violenţi din cadrul manifestărilor paşnice din ziua de 7 aprilie din faţa Preşedinţiei şi a Parlamentului, a favorizat degradarea situaţiei şi proiectarea unei imagini distorsionate în mass-media de stat şi celei servite puterii, potrivit căreia violenţele provocatorilor să se confunde cu manifestaţiile paşnice ale protestatarilor şi toate acestea au fost operate cu un singur scop: de a compromite partidele democratice de opoziţie şi de a acumula capital politic în favoarea PCRM.

Substituind interesul naţional celui de partid, guvernarea comunistă a sfidat normele legale naţionale şi internaţionale, aplicînd faţă de protestatari din 7 aprilie măsuri ilegale de tip stalinist, precum ar fi: aplicarea forţei, arestări, torturi, unele dintre acestea soldîndu-se cu vieţi omeneşti, precum şi cu traume fizice şi psihice grave.

Semnificaţia evenimentelor din 7 aprilie a fost, în primul rînd, lupta pentru dreptate împotriva falsificării alegerilor. Deci dacă la acel moment guvernarea comunistă nu intervenea în procesul de examinare a contestaţiilor depuse, nu interzicea Procuraturii să examineze probe expuse, iar Curtea de Apel nu interzicea accesul partidelor la listele electorale, posibil că astăzi nu am fi fost puşi în situaţia de a discuta despre cauzele şi consecinţele acelor evenimente.

Deşi Comisia de anchetă nu dispune de pîrghiile legale de pronunţare a verdictului, cert este că deplina responsabilitate pentru cele întîmplate la  7 aprilie 2009 le revine celor care au stat la cîrma statului, care au fost în funcţii de răspundere.

Concluziile care se cer în urma audierii raportului prezentat astăzi atenţiei noastre, sînt următoarele. În urma investigaţiilor efectuate de către comisie, Procuratura Generală urmează să finalizeze investigaţiile de rigoare şi să se pronunţe asupra recomandărilor expuse. În urma identificării erorilor sistemice comise de instituţiile statului, responsabile de securitatea statului şi a cetăţenilor, intervine necesitatea revizuirii cadrului legal. Este necesar ca Procuratura Generală să urgenteze investigarea responsabilităţilor persoanelor din conducerea MAI, din conducerea politică a statului şi să califice comportamentul acestor persoane importante.

În această ordine de idei, Fracţiunea „Alianţa «Moldova Noastră»” îşi exprimă convingerea că Comisia de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 va continua activitatea de monitorizare a recomandărilor enunţate, iar Procuratura Generală îşi va mobiliza eforturile pentru realizarea recomandărilor expuse în raport.

Vă mulţumesc.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Mulţumesc frumos.

Cuvînt se oferă domnului Angel Agache. Poftim.

 

Domnul  Angel Agache – Fracţiunea PLDM:

Onorată asistenţă,

Acum, mai bine de un an de la acel misterios încă 7 aprilie 2009, încercăm să vedem care este adevărul despre evenimentele de atunci, cine a făcut acel prim pas spre Piaţa Marii Adunări  Naţionale, cine erau şi din îndemnul cui au venit acei copii care aprindeau lumînări întru vegherea unui vis, pe care l-au văzu spulberat prin anunţarea unor rezultate ale alegerilor din 5 aprilie departe de ceea ce-au visat ei. Încercăm să vedem cine a scris şi dacă a scris cineva cunoscutul scenariu de trecere de la proteste paşnice la violenţă?

Sarcina Comisiei Nagacevschi nu a fost una dintre cele mai simple. Evenimente similare celor din 7 aprilie au avut loc şi mai înainte. Au avut loc şi în multe alte ţări. Iar practica a demonstrat că nu e deloc uşor să răspunzi la întrebarea: cine a dirijat aceste acţiuni spre violenţă?

Probabil, nu vom afla foarte curînd numele acestei persoane sau ale acestor persoane. Cert e că, prin repunerea în drepturi a unei opţiuni democratice generale, care s-a produs ca rezultat al ultimelor alegeri parlamentare, a fost posibilă crearea unei comisii care şi-a luat drept principiu de bază examinarea în mod obiectiv a ceea ce s-a produs atunci şi chiar încercarea de a da o definiţie acelui eveniment.

Comisia a reuşit să spulbere o invenţie ideologică a vechiului regim, invenţie pe care acelaşi vechi regim intenţiona să-şi croiască discursurile încă mult timp înainte. Am în vedere aşa-zisa lovitură de stat, despre care oponenţii noştri ideologici vorbeau cu atîta ardoare pentru a identifica în acelaşi timp şi autorii acestei lovituri de stat.

Cred că lucrurile nu s-ar fi oprit aici, aceşti autori ar fi fost declaraţi duşmani ai poporului, iar duşmanii poporului, ştim bine ce se întîmplă cu ei.

Meritul comisiei este acela de a trece cu radiera peste nişte scenarii perfide şi de a-i trimite societăţii un mesaj care are la bază doar adevărul. Acest raport, supus astăzi atenţiei noastre, face lumină şi peste alte lucruri. Grija pe care încearcă să o tot afişeze comuniştii şi ideologii săi este doar o mască, dar o mască care poate fi smulsă uşor.

Aşa-zisa nedorinţă a fostei guvernări de a se vărsa sînge în Piaţă nu este deloc credibilă. Pentru că în Piaţa Marii Adunări Naţionale totuşi s-a vărsat sînge.

Nu e treaba mea să constat dacă cineva a dorit să se verse sînge. Eu pot să declar doar, iar aici mă bazez şi pe raportul comisiei, că fosta guvernare şi-a demonstrat incapacitatea de a gestiona asemenea situaţii. Prin urmare, o asemenea guvernare comportă pericole mari pentru societate şi pentru viitorul ţării în general.

Închei prin a spune un lucru pe care l-au spus şi alţii: timpul are o putere enormă, însă aşa puternic cum este el, l-am văzut mereu cedînd cu uşurinţă în faţa adevărului. Va ceda şi de data aceasta.

Vă mulţumesc.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Cuvînt se oferă domnului Ţap.

 

Domnul  Iurie Ţap – Fracţiunea PLDM:

Stimaţi colegi,

Discutarea problemei date cred că este una foarte importantă din punct de vedere politic, dar şi din punct de vedere moral. Din punct de vedere politic, fiindcă, în viziunea mea, o constatare, pe care urmează  s-o facem, este că statul, la acea etapă, la acea perioadă, în acea formulă în care a fost, nu a demonstrat că este capabil să apere cetăţenii Republicii Moldova.

Doi. Liderii politici, care se aflau în fruntea ţării, nu au fost capabili să utilizeze instrumentele necesare pentru a apăra cetăţenii. Am zis-o atunci şi vin să insist şi acum, cei care au fost în fruntea ţării – Preşedintele Vladimir Voronin, Prim-ministrul, dar şi alţi responsabili – urmau să manifeste responsabilitate politică, urmau să manifeste verticalitate şi să asigure un dialog cu cetăţenii, care trebuia, de fapt, să fie pe tot parcursul guvernării.

Fiindcă sînt ferm încrezut: dacă în acea zi conducerea ţării, încadrînd primari, preşedinţi de raioane, aleşi locali, care sînt peste 12 000 în ţară, rectori, directori, deputaţi, miniştri ş.a.m.d., dacă ar fi ieşit la popor, la oameni, la tineri să discute, sînt sigur că ceea ce s-a întîmplat putea fi preîntîmpinat. Zic acest lucru, fiindcă oamenii trebuie să cunoască adevărul şi trebuie să cunoască care lideri sînt capabili să conducă ţara şi să asigure o bună gestionare a ţării.

Comisia a făcut un lucru mare, putem avea şi rezerve şi sîntem în drept, fiindcă a fost o situaţie foarte delicată. Şi preşedintele comisiei a spus: loc pentru mai bine este întotdeauna. Dar eu aş propune să ne concentrăm asupra proiectului de hotărîre, care este unul destul de concret, destul de clar şi care, de fapt, trebuie să vină să definitiveze această problemă foarte importantă, să spună clar, cine este responsabil de situaţia concretă?

Fiindcă adevărul, dreptatea, aceste valori general umane care stau la baza societăţilor democratice, trebuie să prevaleze şi oamenii trebuie să afle adevărul şi trebuie să facem dreptate în ţară. Fiindcă odată ce Legea despre Guvern stipulează foarte clar că Guvernul asigură ordinea publică, aici este cheia. Şi, în acest caz, revin încă o dată, acei care au guvernat au demonstrat incapacitate şi trebuie să preîntîmpinăm aceasta pentru viitor.

De aceea, eu aş propune, pe lîngă ceea ce este în proiectul de hotărîre, să fie inclusă şi poziţia care ar prevedea obligarea Guvernului să propună modificări ale legislaţiei în vigoare care ar prevedea reglementarea clară a gestionării situaţiilor de criză în acest sens. Este foarte important, dacă vorbim de stat de drept, dacă vorbim despre o securizare naţională, despre interesele cetăţeanului.

Sînt sigur că putem face acest lucru şi trebuie să avem tărie de caracter să demonstrăm, fiindcă Parlamentul este acel organ care răspunde de ţară şi prevederile care cer ca, în timp de 30 de zile, Procuratura Generală, Procurorul General, directorul SIS-ului, ministrul de interne să întreprindă acele măsuri care nu au fost întreprinse de guvernarea  precedentă, avînd 5 luni la dispoziţie şi să spunem acest adevăr, ei nu şi-au onorat obligaţiunile. De ce? Să ne întrebăm.

Noi trebuie să cerem de la aceste structuri ale statului să facă toate investigaţiile necesare, să le spună lucrurilor pe nume, să vină aici, în plenul Parlamentului, să informeze Parlamentul şi să le facem publice pentru întreaga societate.

Sînt sigur că noi putem asigura acest lucru şi o să-l realizăm.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Cuvînt se oferă domnului Ciobanu Gheorghe… (rumoare în sală) Ghenadie.

 

Domnul Ghenadie Ciobanu – Fracţiunea PLDM:

Domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

7 aprilie 2009 a însemnat începutul sfârşitului unei dictaturi. O generaţie care a crescut, practic, fără părinţi, o generaţie care şi-a simţit viitorul ameninţat a ieşit în stradă, a ieşit spontan cu zecile de mii, manifestîndu-şi deziluzia faţă de guvernare.

Aceşti tineri, în absoluta lor majoritate, trăiau la limita sărăciei, dar nu au cerut pîine, ei au cerut libertate, ei au cerut drepturi, inclusiv dreptul la libera exprimare, pentru că nu au avut acces la televiziunea şi radioul publice toţi anii aceştia şi au vrut să fie auziţi. Ei au scandat într-un glas: „Jos dictatura!”.

Întrebarea cine i-a scos pe tineri în stradă avea şi atunci şi are şi acum un răspuns cît se poate de evident –  dictatura lui Voronin. La 7 aprilie 2009 şi în zilele ce au urmat am văzut cu toţii adevărata faţă a regimului dictatorial.

Ştiam că este urîtă, dar nu bănuiam că poate fi atît de odioasă. Nu credeam că după două decenii de independenţă, după atîtea eforturi de democratizare şi de adaptare la valorile civilizaţiei europene, vom mai asista vreo dată la acte de tortură, la tratamente inumane şi degradante asupra tinerilor în comisariatele de poliţie, la procese de judecată sumare, în stil stalinist, că societatea poate fi aruncată înapoi cu 20 de ani, de parcă această perioadă de timp nici nu a existat.

Dar, iată, aşa ceva a fost posibil aici, la noi, în vecinătatea Uniunii Europene.

Revolta masivă a tinerilor a fost determinată în mare măsură de fraudele comise în campania electorală pentru alegerile din 5 aprilie. Ei s-au simţit furaţi, minţiţi şi s-au îngrozit la gîndul că vor trebui să suporte regimul Voronin încă 4 ani. Orice s-ar spune, protestele din aprilie 2009 au avut un caracter eminamente paşnic şi s-ar fi încheiat în mod paşnic dacă nu exista interesul regimului de atunci ca aceasta să degenereze în încăierări şi acte de vandalism.

Pe 7 aprilie, fosta guvernare comunistă a mizat pe ultima sa carte, iar miza era mai mare decît viaţa, miza era însăşi puterea – sau o păstrează, sau o pierde, tocmai de aceea a şi pus la cale scenariul vandalizării celor două clădiri. Toate mărturiile şi informaţiile dovedesc că am avut de a face anume cu un scenariu care urmărea culpabilizarea şi lichidarea opoziţiei, după care ţara urma să fie şi mai mult izolată de Comunitatea Europeană.

Aceasta a şi încercat regimul Voronin să facă imediat după măcelul din noaptea de 7 aprilie, de 7 spre 8 aprilie din Piaţa Marii Adunări Naţionale, care s-a soldat cu moartea lui Valeriu Boboc.

Să ne amintim ce a urmat a doua zi. Preşedintele Voronin acuză România că s-ar fi aflat în spatele protestelor şi, fără a prezenta vreo dovadă, anunţă expulzarea ambasadorului român Filip Teodorescu şi reintroducerea sistemului de vize pentru cetăţenii români. Se vede cu ochiul liber că aceste măsuri aberante şi unilaterale erau parte dintr-un scenariu pus la cale înainte de 7 aprilie.

În perspectiva unor alegeri repetate, comuniştii aveau nevoie de o armă mai puternică împotriva opoziţiei, ei înţelegeau că le va fi tot mai greu într-o nouă campanie electorală să ascundă adevărul şi atunci au folosit protestele din 7 aprilie ca bîtă împotriva opoziţiei.

Într-o ţară normală, într-o asemenea situaţie cu proteste în masă, liderii ar trebui să-şi dea demisia, iar la noi au dat dispoziţie să reţină tinerii pe străzi şi în instituţii şi să-i tortureze.

La 7 aprilie 2009, nu a avut loc o tentativă de lovitură de stat. Protestele au fost determinate de problemele existente, printre care şi cele de ordin social şi cultural de pînă la scrutinul din 5 aprilie. Poliţia nu a intervenit la timp, organele de justiţie au acţionat ilegal, iar semne de implicare a cetăţenilor străini la proteste nu au fost identificate.

Acestea sînt cîteva din concluziile raportului pe care îl discutăm. Sper că, în baza concluziilor şi recomandărilor raportului, să putem lua o decizie care să scoată la iveală tot adevărul, iar cei vinovaţi să răspundă în faţa justiţiei.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Da, mulţumesc frumos.

Cuvînt se oferă domnului Munteanu Valeriu. Poftim.

 

Domnul Valeriu Munteanu:

24 din 25 de poliţişti suspendaţi din funcţie pe durata desfăşurării anchetei pe marginea evenimentelor violente din aprilie 2009 au fost repuşi în funcţie. În arest a rămas doar Ion Perju, despre care se presupune că ar fi cel care l-a omorît pe tînărul Valeriu Boboc.

Declaraţia a fost făcută acum cîteva săptămâni de şeful adjunct al Direcţiei investigaţii şi securitate internă a MAI Iurie Maximov. Poliţiştii sînt repuşi în funcţie pentru că, pe parcursul anchetei interne a Ministerului Afacerilor Interne, nu a fost demonstrată implicarea acestora în maltratările din noaptea de 7 spre 8 aprilie din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Cei 24 de poliţişti au calitatea procesuală de martori şi se vor întoarce la serviciu, a menţionat Maximov.

Cu siguranţă, aţi recunoscut această ştire recentă, care a şocat pentru a cîta oară opinia publică. A şocat, da, a şocat pentru că oamenii nu mai ştiu ce să creadă. În ce ţară trăim noi, stimaţi colegi deputaţi, unde un întreg sistem, o întreagă armată de funcţionari plătiţi din bani publici nu pot să scoată la iveală adevărul.

Trebuie să recunoaştem că a fost poate mai complicat a stabili cine a organizat devastarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, cine a deturnat manifestările paşnice şi foarte sincere ale tinerilor. Părea complicat a fi stabilit cine a maltratat tinerii în noaptea de 7 spre 8 aprilie şi, ulterior, în comisariatele de poliţie, dar am crezut că, o dată cu demonstrarea publică a imaginilor din noaptea neagră de aprilie, apele se vor limpezi. Din contra, apele s-au tulburat şi mai mult. Poliţia spune că a desfăşurat o anchetă internă şi nu a recunoscut în imaginile prezentate pe care, de altfel, le avea de un an, nici un angajat de-al său.

Procuratura, care desfăşoară urmărirea penală, pur şi simplu, a luat apă în gură. Un proverb românesc spune: „Să nu-ţi dea Dumnezeu mai mult decît poţi duce”. Am impresia, în acest context, că, efectiv, ne-am speriat de responsabilităţi sau sarcina pe care o au anumite structuri ale statului este prea mare pentru ei.

Sarcina, care este sarcina, stimaţi colegi deputaţi, să afle adevărul şi să facă oamenilor dreptate. Ce au însemnat, de fapt, aceste evenimente din 7 aprilie? A existat o acţiune paşnică de protest, au existat provocatori, au existat acţiuni vădite,  inacţiuni vădite ale poliţiei, a existat voinţa politică de a fi distruse clădirile, a existat un ordin clar de a aresta şi a maltrata, au existat violenţe, torturi, maltratări în masă, a existat voinţa politică de a ascunde şi a tergiversa cercetările.

Ce am schimbat noi, actuala guvernare, din acest tablou? Aproape nimic.

La sfîrşit, vreau să dau citire unor date despre persoane reţinute şi maltratate în noaptea de 7 spre 8 aprilie şi ulterior.

Zmeu Dumitru, 12 ani, elev. A fost reţinut pe data de 7 aprilie în cadrul acţiunilor de protest împreună cu un prieten, bătut cu bastonul de cîţiva poliţişti şi deposedat de telefonul mobil, dus împreună cu prietenul său într-un birou din incinta Comisariatului General de Poliţie, unde li s-au aplicat lovituri cu bastonul de cauciuc de către 6 poliţişti.

Banari Radu, student. Nu a participat la acţiunile de protest. Reţinut seara pe data de 7 aprilie de către poliţişti îmbrăcaţi în civil, bătut cu bestialitate în momentul reţinerii, dus într-un subsol unde, de asemenea, a fost bătut, după care urcat într-o maşină şi transportat la Comisariatul Buiucani, impus să semneze declaraţii, fără a avea posibilitate să cunoască ce semnează.

Butmalai Ion-Constantin, reţinut pe data de 8 aprilie. Nu a participat la acţiunile de protest. Bătut în momentul reţinerii, urcat în maşină împreună cu fiul său şi dus la Comisariatul General de Poliţie unde a fost în continuare maltratat dur de către poliţie. În urma loviturilor aplicate s-a ales cu comoţie craniocerebrală şi cu multiple echimoze şi escoreaţii pe corp.

Butmalai Ion-Ion, elev. Reţinut pe data de 8 aprilie, în jurul orelor 00, împreună cu tatăl său, în timp ce se deplasau de la Chişinău spre Cahul. Nu a participat la acţiunile de protest. I s-au aplicat cîteva lovituri cu bastonul de cauciuc şi a fost dus la Comisariatul General de Poliţie, unde a fost în continuare maltratat dur de către poliţie.

Boboc Valeriu, omorît în bătăi în Piaţa Marii Adunări Naţionale în noaptea de 7 spre 8 aprilie.

Stimaţi colegi,

Dar în locul lui Boboc putea fi altcineva. Marele om de stat englez Winston Cercel spunea: „Omul se împiedică uneori de adevăr, dar cel mai adesea el se ridică şi îşi continuă drumul”. Eu cred că drumul nostru nu poate fi continuat pînă nu spunem adevărul despre 7 aprilie.

Mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Da, mulţumesc frumos.

Cuvînt se oferă domnului Godea. Poftim.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Mai sînt încă 2–3, aşa că, răbdare puţin. (Rumoare în sală.) Eu o să vorbesc ultimul. Îmi permiteţi.

Domnul Mihai Godea:

Domnule Preşedinte,

Onorată asistenţă,

Stimaţi colegi,

Evenimentele de după 5 aprilie 2009 au reprezentat punctul culminant de manifestare a protestului civic faţă de un regim care îşi subordonase toate sferele de activitate ale societăţii şi urmărea instituirea controlului absolut şi asupra conştiinţelor.

Cei care nu-şi mai vedeau viitorul într-o ţară sfîşiată de abuzuri şi corupţie, dominată de un regim autoritar în care nu mai rămăsese loc decît pentru libera cugetare, şi-au adunat energiile într-un singur torent, ghidat sincer de o sete nestăvilită de libertate.

Tinerii noştri pentru a cîta oară ne-au dat cea mai importantă lecţie din istoria independenţei noastre, lecţie prin care ne-au făcut pe noi toţi să înţelegem că demnitatea umană este mai presus de orice dictatură, iar libertatea ne face mai puternici.

Deturnarea protestelor paşnice printr-un plan bine chibzuit de forţele care nici nu admiteau că pot să plece de la putere au transformat ziua de 7 aprilie în  una în care vandalismul, teroarea şi frica să constituie noţiunile ei definitorii.

Stimaţi colegi,

În calitatea noastră de aleşi ai poporului Republicii Moldova, avem obligaţia de drept, dar şi morală, să dăm apreciere evenimentelor de după 5 aprilie 2009 şi să facem tot posibilul ca societatea să primească un răspuns pe măsură la întrebarea: ce s-a întîmplat în toiul acelor evenimente şi ce a determinat regimul comunist să se năpustească cu toată forţa brutală asupra copiilor acestui neam?

Calificând drept condamnabile violenţele din 7 aprilie 2009, care au condus la devastarea principalelor edificii ale statului, constatăm totuşi că intervenţia nejustificată, disproporţionată şi violentă a poliţiei din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 din centrul municipiului Chişinău a arătat cît se poate de clar că poliţia a fost transformată în bîtă a regimului.

Actele de maltratare şi tortură în comisariatele de poliţie, la care au fost supuşi tinerii arestaţi pe 7 aprilie 2009 şi în zilele imediat următoare, au demonstrat societăţii noastre şi lumii întregi bestialitatea unui regim ajuns în apogeul agoniei sale.

Pe cît de ineficiente au fost organele de drept în apărarea ordinii publice şi securizarea principalelor edificii ale statului, pe atît de zeloase au fost ele în torturarea tinerilor, fără a se osteni barem în a se convinge dacă reţinuţii în urma evenimentelor au fost sau nu participanţi la proteste.

Ministerul Afacerilor Interne va avea nevoie de timp şi va trebui încă ajutat să spele această pată ruşinoasă de pe imaginea poliţiei naţionale. Ţin să remarc ineficienţa şi iresponsabilitatea totală a Guvernului Republicii Moldova în gestionarea situaţiei generate de evenimentele de după 5 aprilie 2009.

Comportamentul Guvernului la acel moment a fost similar acţiunilor unor conjuraţi, stăpîniţi de panică şi frica de consecinţele propriilor fărădelegi. Nici o dată societatea nu a văzut imagini mai jalnice ale conducerii Guvernului decît în acele zile.

O atenţie deosebită merită analiza prestaţiei justiţiei. Evenimentele din aprilie 2009 au arătat ceea ce societatea cunoştea demult, că justiţia este subordonată politic. Anume acest fapt a făcut admisibil încălcarea flagrantă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Societatea este în drept să cunoască cît de legale au fost acţiunile fiecărui judecător în parte, care a judecat în comisariatele de poliţie, care a fost comportamentul judecătorilor faţă de inculpaţi, în cîte comisariate s-au ţinut şedinţe ale instanţelor judecătoreşti şi care au fost acestea, şi în baza căror norme de drept naţionale şi internaţionale unii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii au dat indicaţii judecătorilor care au judecat în comisariatele de poliţie.

Numai elucidarea imparţială şi responsabilă a acestor fapte ar putea scoate instituţia justiţiei din conul de umbră în care a intrat din cauza subordonării totale faţă de regimul dictatorial. Prestaţia organelor Procuraturii în toiul evenimentelor, dar şi după, a fost una de complicitate la acţiunile de răzbunare ale regimului comunist.

Noi nu cunoaştem nici pînă astăzi în baza căror norme legale colaboratorii forţelor de ordine au abandonat clădirea Parlamentului în ziua de 7 aprilie 2009. Cetăţenii vor să ştie dacă informaţia potrivit căreia fosta conducere a Serviciului de Informaţii şi Securitate a distrus documentele şi probele legate de evenimentele din aprilie 2009 corespunde adevărului şi de ce Procuratura Generală n-a întreprins acţiuni concrete pentru identificarea persoanelor responsabile şi tragerea acestora la răspundere.

De asemenea, societatea aşteaptă un răspuns la chestiunea privind legalitatea transferării persoanelor sancţionate administrativ în izolatoarele de detenţie preventivă ale comisariatelor raionale de poliţie, precum şi aşteaptă rezultatele investigaţiilor asupra tuturor cazurilor de tortură a persoanelor arestate şi reţinute în cadrul evenimentelor de după 5 aprilie.

Trebuie să constatăm astăzi că Procuratura întârzie să dea răspunsuri la aceste întrebări.

Stimaţi colegi,

Pentru elucidarea completă a evenimentelor de după 5 aprilie 2009 este necesară o colaborare strînsă între toate instituţiile abilitate ale statului. În acest context, Ministerul Afacerilor Interne şi Procuratura Generală urmează să întreprindă toate acţiunile necesare pentru identificarea provocatorilor care au deturnat protestele şi au participat activ la distrugerea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, dar şi a persoanelor care au cauzat leziuni corporale protestatarilor şi poliţiştilor şi să le tragă la răspundere.

Aceste instituţii urmează, de asemenea, să verifice legalitatea acţiunilor din noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 a colaboratorilor de poliţie şi să asigure sancţionarea persoanelor culpabile. Pentru a credibiliza toate demersurile organelor de poliţie şi ale Procuraturii, acestea urmează să dea publicităţii materialele anchetelor de serviciu în privinţa colaboratorilor implicaţi în evenimentele de după 5 aprilie 2009.

Onorată asistenţă,

Evenimentele din aprilie anul trecut au lăsat urme adînci în societatea noastră. Ele au demonstrat nu numai incapacitatea instituţiilor statului în gestionarea situaţiilor de o asemenea anvergură, dar şi a scos în evidenţă o dramatică segregare a societăţii noastre, urmare a unei guvernări retrograde care  şi-a dispreţuit în permanenţă cetăţenii.

Întreaga responsabilitate politică şi morală pentru dramaticele evenimente din aprilie revine fostului partid de guvernământ. Va trebui încă să muncim mult pentru a consolida societatea, pentru a întoarce încrederea cetăţenilor în instituţiile statului.

În acest sens, se impun măsuri adecvate pentru reabilitarea victimelor protestelor din aprilie 2009, atît a colaboratorilor de poliţie, cît şi a manifestanţilor.

Guvernul Republicii Moldova urmează să întreprindă acţiunile necesare pentru finanţarea procurării mijloacelor speciale pentru dotarea adecvată a organelor de forţă, implicate în gestionarea situaţiilor de criză similare celei din aprilie 2009 şi să asigure pregătirea necesară a organelor de poliţie pentru gestionarea unor asemenea situaţii.

Pe de altă parte, pentru a asigura integral respectarea drepturilor omului, urmează a fi puse în aplicare recomandările conţinute în rapoartele Comitetului european pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante şi a celor conţinute în raportul domnului Thomas Hammarberg, Comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei.

Stimaţi colegi,

Partidul Liberal Democrat din Moldova apreciază activitatea Comisiei Nagacevschi drept adecvată şi imparţială.

În raportul prezentat în plenul Parlamentului, Comisia de anchetă a reuşit să evite politizarea constatărilor şi a concluziilor şi a indicat cu maximă precizie ce trebuie să întreprindă în continuare instituţiile abilitate pentru o elucidare complexă şi definitivă a evenimentele de după 5 aprilie 2009.

În acest context, propun să susţinem proiectul de Hotărîre al Parlamentului Republicii Moldova cu privire la raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

 

Domnul Serafim Urechean:

Cuvînt i se oferă domnului Apostol.

 

Domnul Ion Apostol:

Domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

Înainte de a-mi expune opinia asupra proiectului raportului comisiei parlamentare, ţin să subliniez că acesta este punctul meu de vedere personal, iar intenţia mea nu este alta decît cea de a scoate adevărul la lumină. În acest context, vreau să fiu înţeles corect în cazul în care unele din evaluările mele personale nu vor consona cu cele din raport. Mă voi referi, în fond, la conţinutul raportului comisiei. În raport sînt prezentate, la prima vedere, se vede că sînt prezentate doar constatări generale şi declaraţii ale reprezentanţilor fostei guvernări şi a liderilor partidelor politice. Şi mai puţine concluzii şi recomandări.

Or, comisia nu a avut rolul de cronicar al evenimentelor, ci rolul de investigaţii şi evaluare a evenimentelor şi acţiunilor principalilor participanţi la evenimentele din aprilie. Pe alocuri, ai impresia că avem nu un raport al comisiei de elucidare, ci o revistă a presei din acea vreme, cu părere de rău. Raportul nu dă expres răspuns la întrebările care frămîntă întreaga societate, întreaga societate din Republica Moldova. Şi anume cine a fraudat alegerile din 5 aprilie şi cine sînt principalii bănuiţi direcţi în acest sens. Şi de ce, reieşind din aceasta, de ce Comisia Electorală Centrală, activitatea Comisiei Electorale Centrale este foarte puţin elucidată.

Mai departe, dacă a fost sau nu lovitură de stat pe 7 aprilie 2009. Dacă da, cine este bănuit? Şi de ce organele competente nu s-au autosesizat pînă acum? Dacă nu, de ce organele nu-i trag la răspundere. Deja avem un an de cînd s-au petrecut toate aceste evenimente şi acei vinovaţi nu au fost traşi la răspundere. Este vorba de foştii guvernanţi din Republica Moldova, reprezentanţii partidului PCRM.

Mai departe. Nu a venit, nu am primit răspuns la întrebarea dacă au fost implicate în aceste evenimente România şi alte state din apropiere. Din declaraţia fostului Preşedinte Voronin şi a altor demnitari de stat, în speţă Gurbulea, Reşetnicov, Colenov reiese că da. Atunci unde sînt dovezile lor? SIS-ul, MAI, Procuratura şi Serviciile de Grăniceri nu au avut probe la acest capitol. Reiese că ori nu a existat aşa ceva, ori că aceste probe, care nici nu au existat în genere, au fost distruse.

Atunci de ce a fost expulzat ambasadorul României? Astfel, aducîndu-se grave prejudicii relaţiilor şi imaginii, relaţiei Republicii Moldova cu Uniunea Europeană şi aducîndu-se, în acelaşi timp, şi foarte mari daune imaginii Republicii Moldova pe plan extern. Şi într-un caz, şi în altul reprezentanţii puterii poartă responsabilitate directă ori au minţit, ori au tăinuit. Şi nu se vede unde este reacţia justiţiei în acest caz.

De ce organele de ordine nu au reuşit să evite distrugerea clădirilor Preşedinţiei şi a Parlamentului. De ce au pus în faţa protestatarilor studenţi de la Academia de Poliţie, unde era „Fulger” şi mijloacele speciale din dotare? Cine erau provocatorii violenţi şi de ce nu sînt identificaţi şi traşi la răspundere? Cine arbora drapelul României şi UE pe clădiri, pe edificiile statului?

Cine i-a omorît pe Valeriu Boboc, Ion Ţîbuleac, Eugen Ţap şi cine a ordonat maltratările ulterioare ale tinerilor din 7 şi 8 aprilie din Piaţa Marii Adunări Naţionale şi din comisariate? Şi de ce pînă acum nu sînt traşi vinovaţii la răspundere? Cine a ordonat pe 7 aprilie întreruperea legăturii telefonice mobile? Încălcare, care este, de fapt, o încălcare foarte gravă a drepturilor omului, dreptul de a fi informat corect. De ce nu avem numele persoanelor responsabile de aceste acţiuni?

De ce comisia domnului Ţurcan de atunci nu şi-a făcut datoria pînă la capăt? De ce nu sînt traşi la răspundere reprezentanţii puterii de atunci, care au acuzat direct liderii partidelor de tentativă de lovitură de stat? Astfel, s-a încălcat prezumpţia nevinovăţiei. De ce serverul Preşedinţiei, din spusele ex-consilierului prezidenţial Diozu, nu era protejat suficient? Şi  a putut fi atacat chiar şi de un amator, din spusele domnului ex-consilier prezidenţial.

De ce a fost posibilă distrugerea sau dispariţia Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova? Cine poartă răspundere pentru acest fapt? În raport nu este,  nu sînt suficient calificate acţiunile posturilor, posturilor de televiziune şi  radio şi, în special, a canalului de Televiziune Moldova-1 şi a Radioului Naţional, care, în ziua de 7 aprilie, emiteau altceva în afară, dar nu informau cetăţenii despre ce se petrece în ţara lor?

Plus la aceasta, aici ar fi fost cazul să se elucideze, să se informeze mai bine Comisia despre activitatea postului de televiziune, radio şi ziare afiliate fostei guvernări pentru manipulare, intimidare, atac psihologic şi învinuiri nefondate la adresa partidelor politice şi a societăţii în ansamblu. Şi de ce Consiliul Coordonator al Audiovizualului nu a luat atitudine faţă de aceste acţiuni?

Şi de ce a tăcut Procuratura? Concluzia mea. În Republica Moldova, în aprilie 2009, dar şi pînă la, a fost, bănuiesc o încercare de lovitură de stat din partea grupării PCRM, deoarece reprezentanţii acestui partid  erau la guvernare şi au folosit în acest scop organele statului, justiţia, presa, urmînd ca vina să fie pusă în cîrca partidelor democratice.

Derapajele de la normele democratice au condus la distrugerea Declaraţiei de independenţă. După cum am spus, un act nemaipomenit în istorie. S-a dat lovitura în ceea ce e mai sfînt, în simboluri. S-au distrus edificiile statului, s-au cauzat  pagube materiale enorme. A fost pusă în pericol viaţa poliţiştilor tineri. Au fost deteriorate relaţiile cu ţările din vecinătate. Au fost atrase şi folosite în scopuri politice murdare de fosta guvernare organele statului, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, trupele de grăniceri, Guvern, Parlament şi altele. Un minut. Şi presa guvernamentală.

Au fost astfel încălcate drepturile fundamentale ale omului la informare corectă. Mai departe, au fost fabricate dosarele oamenilor nevinovaţi. Au fost lipsiţi de condiţii elementare umane în comisariate acei care au fost arestaţi. Dar cel mai grav, cel mai grav prejudiciu adus cetăţenilor Republicii Moldova este că reprezentanţii statului, folosind nelegal mijloacele statului, au atentat la cel mai sfînt drept – dreptul la viaţă şi libertate. S-a încercat, de fapt, scenariul uzurpării puterii de stat. Acest lucru a distrus încrederea cetăţenilor Republicii Moldova în statul Republica Moldova. Şi cei vinovaţi trebuie să plătească pentru aceasta.

Se cer deci, de asemenea, în acest context, eforturi enorme pentru a scoate adevărul la lumină, pentru a-i trage  la răspundere pe cei vinovaţi, pentru a restabili încrederea cetăţenilor în ţara lor. Se cere o reformare drastică a tuturor structurilor de stat, în special a organelor de drept şi a justiţiei, a SIS, MAI, Procuratura şi altele.  Este necesar de interzis prin lege activitatea partidelor şi forţelor care se fac vinovate de acţiuni antistatale.

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă,

Raportul, spre regretul meu, este sub aşteptările mele. Cred că era benefică o mai mare implicare a experţilor din Republica Moldova şi din străinătate, cît şi din societatea civilă. Dacă e să exprim într-un cuvînt ceea ce am simţit după audierea raportului, atunci acest cuvînt ar fi dezamăgire. Dar totuşi sper că aceste obiecţii ale mele şi ale colegilor mei îşi vor regăsi relevarea într-un timp cît mai scurt posibil, vinovaţii fiind traşi la răspundere, pentru a nu se mai repeta astfel de situaţii în Republica Moldova. Cel ce nu învaţă lecţia de istorie rămîne repetent pe viaţă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.  

 

Domnul Serafim Urechean:

Da, vă mulţumesc frumos.

Cuvînt i se oferă domnului Cimbriciuc.

Aveţi oleacă de răbdare. Penultimul, gata. 

 

Domnul Mihai Ghimpu: 

Aveţi oleacă de răbdare, că abia-i, nici 16.00 nu-i. Nu e doar 21.00, nu? Sîntem aici. Cît trebuie să fie în clădirea ceea.

 

Domnul Alexandru Cimbriciuc:

Stimaţi deputaţi,

Onorată asistenţă,

Luînd în considerare amploarea evenimentelor postelectorale din aprilie 2009 şi termenul în care comisia a prezentat raportul privind investigarea acestor evenimente, consider că, în mare parte, aceasta şi-a atins scopul. Aş vrea doar să menţionez, la acest capitol, că întrunirile şi protestele declanşării iniţiale într-un mod paşnic s-au transformat ulterior în dezordine în masă, în consecinţă, fiind provocate distrugeri şi devastări de proporţii.

Mai tîrziu, au urmat reţineri şi arestări în masă ale multor persoane nevinovate, însoţite de alte acţiuni ilegale în privinţa acestora. Mulţi dintre ei fiind trataţi, supuşi unor tratamente inumane şi degradante, ceea ce reprezintă o dovadă certă de nerespectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Chiar de la bun început, autorităţile de atunci ale ţării au calificat evenimentele din aprilie 2009 drept tentativă de lovitură de stat. În realitate însă, aceste dezordini în masă au fost organizate intenţionat de către înşişi conducătorii de atunci ai ţării, în scopul înscenării unei lovituri de stat, care le-au permis ulterior să deţină controlul definitiv asupra puterii de stat pentru mult timp înainte şi să răzbune pe liderii politici, aflaţi atunci în opoziţie, şi chiar pe toţi  acei care refuzau regimentarea în rîndurile partidului de guvernare, ale Partidului comunist.

În acest context, specialiştii, care s-au axat pe cercetarea multiaspectuală a acestei probleme, au dezaprobat declaraţiile precum că în protecţia şi dezordinile în masă din luna aprilie 2009 s-a urmărit uzurparea puterii, din motiv că nu au elucidat careva semne ce ar constitui componenţa de infracţiune respectivă sau o altă infracţiune ce ar avea drept scop răsturnarea puterii de stat.

Astfel, ocuparea unui edificiu al statului sau arborarea drapelului unei ţări străine pe asemenea edificii încă nu constituie un temei suficient pentru calificarea acestor acţiuni drept tentativă de lovitură de stat. În acelaşi timp, de ceea ce s-a întîmplat la 7 şi 8 aprilie 2009 este vinovată în mare măsură  şi conducerea de atunci a Ministerului Afacerilor Interne, care n-a întreprins în mod intenţionat măsurile de rigoare, necesare pentru curmarea declanşării acţiunilor de devastare şi vandalizare a edificiilor statului.

În schimb, după ce au avut loc aceste devastări, au urmat reţinerile în masă, maltratarea şi torturarea persoanelor paşnice, în timp ce adevăraţii vinovaţi au rămas în afara atenţiei organelor de drept. Este necesar să menţionăm şi faptul că în unele dispoziţii sau ordine ale superiorilor Ministerului Afacerilor Interne emise în perioada evenimentelor din aprilie 2009 s-au întîlnit incertitudini, neclarităţi şi chiar ilegalităţi. În această situaţie, integrarea responsabilităţii pentru comportamentul poliţiei trebuie s-o poarte de oportun funcţionarii de poliţie, care le-au emis, dar şi acei care le-au aplicat.

Prin urmare, în vederea depăşirii unor astfel de probleme, pentru viitor este necesar de implementat o serie de măsuri, pentru care cele mai relevante se pot regăsi într-un nou concept de reforme şi modernizare a acestor instituţii, îndeosebi a organelor de menţinere a ordinii publice, unde se pot regăsi drepturile şi obligaţiunile  organelor de forţă, organelor de menţinere a ordinii publice, cît şi a celor care protestează.

Sînt foarte multe măsuri care consider că nu le voi da citire, dar le voi înainta Ministerului atunci cînd va iniţia reforma unui nou concept de reformare a acestor instituţii.

În final, aş vrea să mulţumesc domnului Nagacevschi pentru eforturile  care le-a depus în vederea elucidării unor probleme ce riscau să fie muşamalizate. Nu sîntem în drept să cerem mai mult de la comisia respectivă, deoarece de competenţa acesteia ţine doar identificarea celor mai importante repere pentru organele de drept competente să cerceteze sub toate aspectele încălcările de lege care au avut loc.

De asemenea, aduc mulţumiri organizaţiilor nonguvernamentale, mass-media şi Comunităţii Europene, care au reacţionat prompt în sprijinul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Serafim Urechean:

Da, cuvînt  se oferă  domnului Mihai Ghimpu, Preşedintele Parlamentului, Preşedinte interimar al Republicii Moldova.

 

Domnul Mihai Ghimpu:

Stimaţi colegi, care mai sîntem,

Onorată asistenţă,

Stimaţi cetăţeni,

Raportul comisiei este aşteptat nu numai de către cetăţenii Republicii Moldova, dar şi de întreaga Europă. Am avut discuţii cu diferiţi înalţi demnitari, care au spus că aşteaptă acest raport. Care este părerea mea asupra acestui raport?

S-a lucrat, n-ai ce zice, dar îmi pare totuşi că au dreptate acei dintre deputaţi care spun că, pur şi simplu, s-a descris cum au avut loc evenimentele. Eu am pus şi nişte întrebări şi acum vreau să spun că anume cel mai important material pe care trebuia să-l obţină comisia, el nu este audiat sau căutat de către comisie, avînd probe şi video, şi martori.

Prima, Procuratura Generală, Ministerul de Interne la 8 aprilie au avut imaginile video de pe clădirea Guvernului, Preşedinţie şi Parlament.

Clar ştiau ce s-a întîmplat pe data de 7 spre 8 noaptea. Gurbulea n-a fost audiat şi nici ministrul Papuc în privinţa aceasta. Pe 8 dimineaţa ei aveau deja imaginile şi  ştiau foarte bine ce s-a întîmplat în Piaţă. Poliţia poate avea şi dreptul să ascundă că ei au comis. Procuratura nu avea dreptul, întrucît ei sînt acei care supraveghează activitatea legală a poliţiei.

Vladimir Voronin a refuzat să răspundă la întrebările înaintate de comisie. Comisia s-a oprit. Nu vrea Voronin, gata. Cred că trebuia întrebările puse pe hîrtie, înaintate Procuraturii Generale să-l invite pe Voronin şi să răspundă la întrebările la care trebuie să răspundă, întrucît este o Comisie parlamentară de anchetă, nu de dialog sau de monolog.

Comisia, cum am pus şi întrebarea, n-a audiat comisarii sectoarelor în care au fost maltrataţi tinerii. Comisia nu a obţinut probe în faptul că Voronin… dar, de fapt, noi le avem video, prin imaginile de ştiri le avem. Voronin spunea că el nu a ştiut de maltratarea tinerilor în comisariate. Amintiţi-vă ce spunea Voronin la toate: n-am ştiut. Cînd noi, dacă ne amintim bine, şi  părinţii, şi partidele de opoziţie spuneau: opriţi maltratarea. Amintiţi-vă doamna care s-a pus în genunchi şi spunea: domnul Voronin ori tovarăş, ori domnul Voronin, vă rog, daţi-mi copilul. Un eveniment foarte important pentru noi. Iarăşi rămîne într-o parte.

Comisia a primit imaginile video. Presupunem, cum spune domnul preşedinte, că în ianuarie. Eu am în scris raportul din partea şefului Serviciului de Informaţii şi Pază că în noiembrie. Nu contează, fie în ianuarie. Unde sînt imaginile de pe clădirea Guvernului? Imagini foarte importante în săvîrşirea infracţiunii. Că vedeţi, pe de o parte, ce a făcut puterea? A folosit acţiunea paşnică a tinerilor. Apoi au făcut aşa, am să vorbesc mai tîrziu, că s-au bătut tinerii unii între alţii, cei în civil şi în uniformă.

Dar seara tîrziu şefii au vrut să arate că ei sînt stăpîni în oraşul acesta şi s-au dus şi au bătut şi au omorît tinerii. Dar ziua au lăsat copiii de 18–19 ani, carabinieri şi toţi ceilalţi. Comisia, iarăşi, lucrul acesta nu l-a verificat. Nu că nu l-a verificat, dar eu consider că comisia, preşedintele a primit aceste imagini, trebuia să informeze membrii comisiei. Şi, după cîte cunosc, membrii comisiei au spus că ei n-au ştiut de aceste imagini. Că, uite, avem aceste imagini, le privim, e clar, nu-i clar, dar trebuia comisia… şi nu înţeleg de ce s-a făcut acest lucru?

Acum să trecem la cine este vinovat. S-ar părea că comisia nu a găsit, nu are probe. Dacă citim mai atent găsim, numai că nu le găsim în concluzie. Aşa, avem pagina 51 a raportului, epizodul trei „Ofensiva şi retragerea poliţiei”. Iată ce ne prezintă nouă comisia. Protestatari paşnici 3000–5000, persoane violente 200–250, poliţişti 500. În urma ofensivei, poliţia a degajat spaţii între Parlament şi Preşedinţie şi l-a preluat sub control. După aceasta, poliţia se retrage şi deschide calea spre Preşedinţie. E descris mai jos. Unde, în final, ex-ministrul de interne, comandant al trupelor de carabinieri, Şumleanschi, recunoaşte că a fost o tactică greşită.

Ora 12 şi ceva, consilierul Preşedintelui Voronin, Diozu, la comanda, la indicaţiile lui Voronin, a solicitat operatorului de telefonie mobilă să-şi suspende serviciile în perimetrul clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Şi anume după aceste două acţiuni începe atacul clădirii Preşedinţiei, confirmat de către Voronin, care spune: am hotărît să deschidem uşile, să dăm voie să intre copiii, tineretul să vadă clădirea unde lucrează Voronin. Iată, noi avem probe. Deci eu consider că comisia trebuia să ajungă la această concluzie, analizînd foarte bine aceste materiale.

Deci noi avem probe  care demonstrează că Voronin a fost acel care a dirijat lucrurile ca să fie devastate aceste clădiri. Motivul. Compromiterea tineretului, compromiterea partidelor opoziţiei de atunci, adică, a noastră. Şi  de acum pe data de 7 aprilie era clar că nu au mandat şi, în caz de alegeri anticipate, ei, aşa şi spuneau în film, dacă vă amintiţi, peste tot, că, gata, noi avem 80%, că la viitoarele alegeri ei cîştigă alegerile, avînd în vedere ceea ce au organizat şi au făcut ei.

Deci eu consider că aici sînt dovezile, că guvernarea comunistă în frunte cu Voronin este vinovată de devastările acestor clădiri, de organizarea conştientă, inconştientă, dar materialele spun că lucrurile sînt conştient bine făcute.

Fiindcă aici, unde e scris „Ofensiva poliţiei”, este descris cum au aplicat o tactică foarte bine, fiţi atenţi: mişcarea tactică s-a derulat preţ de cîteva minute, aparent fără mari complicaţii, forţele poliţiei aplicînd tactica zgomotului provocat de lovitura scuturilor cu bastoane. Tactica aplicată a avut, iniţial, efectul scontat, protestării fiind dispersaţi. Şi ei i-au dispersat şi deţineau controlul.

După aceasta, o parte au fost impuşi să se retragă pe bulevardul Ştefan cel Mare, spre Muzeul de Arte şi poliţia deţinea controlul. Pe urmă, vine comanda, ei să se retragă şi, iată, începe devastarea clădirii Preşedinţiei.

Acela lucru are loc şi la Parlament, unde pe la ora 20.00, îmi amintesc eu acolo şi mai înainte poliţia declară că ei controlau situaţia şi numai după ce controlau ei situaţia începe incendiul, să ardă mai departe. Lucrurile trebuiau verificate.

Acum, cine e vinovat de maltratarea tinerilor în Piaţă şi de moartea lui Boboc? Tot comisia ne prezintă, că Voronin, Preşedintele Republicii de atunci, mai tîrziu, aproape de 24.00 spune: trebuie. Cum e scris aici? Preşedintele Voronin a spus că, în asemenea condiţii, noaptea ar putea începe debandadă şi mai mare, cu atacuri şi devastări ale unităţilor economice şi, dacă încep asemenea lucruri, ele trebuie curmate cu orice preţ. Iată, comanda lui Voronin. Cu orice preţ. Aceasta înseamnă folosiţi forţa.

Eu mai înţeleg, vasăzică, forţa aceasta înseamnă că îl reţii, nu se obligă, îi frîngi mîinile frumuşel, aşa cum permite Legea cu privire la poliţie, şi îi reţii şi îi duci la poliţie. Iată că după aceasta urmează mai departe comanda lui Papuc, unde spune: a ordonat mobilizarea şi echiparea efectivului „Fulger” şi a declanşat la 00.30, nu ştiu cît aici, o campanie violentă şi arbitrară, aşa-zisă operaţiune de restabilirie a ordinii de drept. Mai avem nevoie de probe şi dovezi? Şi în continuare deja ne demonstrează imaginile ce s-a întîmplat la noi. Cu atît mai mult că acestea sînt confirmate şi de preşedintele comisiei precedente, formată prin decretul lui Voronin.

Şi cel mai important este aici că ei au fost încă la putere după 5; 6; 7 aprilie, au fost mai, iunie, iulie, august, patru luni jumătate, cinci luni, pînă încolo încoace, cinci luni. Şi în cinci luni de zile ei, dacă eram vinovaţi noi, trebuiau să prezinte probe. N-au reuşit atunci, au trebuit să le prezinte comisiei. Deci reiese că ei au ars probele, le-au ascuns. Şi cred că acesta este motivul că ei nu vin în şedinţele în plen ale Parlamentului, fiindcă ştiu foarte bine că eu pînă la 16 iunie nu pot emite decretul de dizolvare a Parlamentului. Şi încă după 16 iunie am termen rezonabil, stimaţi colegi, aşa e? Cred că acesta este motivul că nu vin în şedinţă în plen. Fiindcă ei poartă vina de ceea ce s-a întîmplat pe data de 6 şi 7 aprilie.

Iată cum, Cojocaru, ex-comisarul „Fulger” declară în jurul orei 20.00: Poliţia a luat sub control toată clădirea Parlamentului şi la ordinul ex-ministrului de interne Papuc, colaboratorii „Fulger” s-au retras din imobil şi după aceasta urmează, începe să ardă clădirea. Toate aceste lucruri trebuie trase, fir de păr pus unul lîngă altul şi să vedeţi cum de bine ne arată cine a organizat şi cum au decurs evenimentele din 7 aprilie.

Ce pot eu să spun? Desigur că are de lucru aici Procuratura. Dar, din păcate, la ziua de astăzi, Procuratura l-a reţinut doar pe unul care a lovit în Boboc şi acela eliberat prin hotărîrea instanţei de judecată şi arestat la domiciliu, ceilalţi care au lovit în continuare, şi avem imaginile, stau acasă.

Ministerul Afacerilor Interne a organizat, i-a suspendat din funcţie pe o parte, apoi a anulat, fiindcă nu sînt probe, deci demonstrează aceasta că n-au făcut o anchetă internă să se clarifice. Şi încă aici mai avem o dovadă că este organizarea lor, fiindcă imaginile prezentate de către Ministerul Afacerilor Interne nu sînt în continue, cum să spune, lipseşte tocmai momentul acesta. Aşa scrie comisia în raportul acesta.

Tocmai lipsesc momentele din… iată, aici: urmărind imaginile video, realizate de către MAI, a fost stabilit că acest interval de timp nu este documentat şi nu este înregistrat de către serviciile operative. Fie MAI a prezentat comisiei înregistrări video selective, dovadă că ei au şters aceste urme.

Eu cred că în stiuaţia respectivă noi, Parlamentul, trebuie să luăm în mîinile noastre, căci de altfel, într-adevăr, cetăţenii o să zică: domnilor deputaţi, am votat schimbarea. Schimbarea înseamnă adevăr şi dreptate.

Şi noi avem acuşi un an de zile, la Procuratură încet, dincolo nimic, dincolo nimic. Desigur, comisia parlamentară nu este organul de anchetă – Procuratura, interne, ca să verifice tot ceea ce vorbim noi, dar aceasta trebuie s-o facă organele la indicaţia Parlamentului, prin hotărîrea noastră.

De aceea, eu propun ca, poate pentru prima dată, comisia să aibă audieri publice cu societatea civilă şi apoi noi să discutăm hotărîrea Parlamentului vizavi de evenimentele din 6 şi 7 aprilie. Eu sincer nu mă simt mulţumit de faptul că ceea ce s-a întîmplat pe 7 aprilie rămîne încă un secret pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Ştiu că e anevoioasă, e grea ancheta, este foarte greu să obţii o mărturie, fiindcă aceasta înseamnă că se derulează poliţist cu poliţist să nu spună niciodată, e greu. Ei au ascuns, au ars documentele, urmele, tot absolut, dar noi trebuie să discutăm cu primele persoane ale acestor instituţii, ca să mişcăm carul din loc. Altfel, pentru ce mai avem noi dreptul la întruniri, unde cetăţenii noştri au dreptul să iasă la miting, demonstraţie, protest?

Şi, iată, am auzit că de acest drept tocmai vreau să se folosească comuniştii. Deja îmi pare că au depus o declaraţie la Primărie, începînd cu 17 să înceapă proteste împotriva Preşedintelui, că de ce nu emite decretul? Iată, poftim, vedeţi, pe de o parte, acest drept nu le-a plăcut, l-au transformat în compromiterea democraţiei într-un cuvînt, dar acum, vasăzică, e bine cînd eşti în opoziţie.

Cei care au folosit democraţia în instaurarea unui regim al dictaturii în maltratarea tinerilor, încălcarea drepturilor lor de a  protesta paşnic, în moartea unor tineri trebuie să poarte răspundere, indiferent cine sînt ei. Dar cine sînt ei noi deja vedem din aceste materiale.

Şi vreau să vă spun un lucru şi cu aceasta închei. În 1989, au avut cam aproximativ aceleaşi acţiuni la Ministerul Afacerilor Interne, cînd era Voronin ministru. Şi atunci tot unii din cadrul Ministerului, că unul din locţiitorii lui i-a zis odată lui Voronin  să-i permită să împuşte. Şi el a spus că, spun cum a fost, atunci a fost la locul lui, a zis: уйди, выйди отсюда. Первая пуля которая выйдет, выйдет в твою голову. Atunci a avut atitudine cetăţenească, paşnică, bună.

Dar faptul că acei care au provocat şi au adus la incendii, ardere de maşini, de clădiri tot acolo, comisia constituită prin decretul  Preşedintelui Sovietului Suprem a R.S.S.M., cum era atunci, n-a dus la bun sfîrşit. Şi, iată, ce înseamnă cînd nu sînt traşi la răspundere acei care lucrează în organele de drept, atunci cînd încalcă legea, continue.

Şi am venit astăzi şi iarăşi şi acum, săracii poliţişti tineri care au fost bătuţi, avem, pe de o parte, poliţişti cu capul spart, cu piciorul în ghips atunci, cu mîna fracturată, tineri care au venit şi ei şi se uitau aşa, ştiţi, cum un om curajos. Dar conducerea, vasăzică, la libertate, dintre acei care au condus cu poliţia şi acei care au organizat aceste devastări, care stau de o parte şi nimeni nu-i caută, nimeni nu-i caută pe acei, absolut nimeni nu i-a căutat şi nu-i caută nici acum.

Cetăţenii nu vor tolera aceasta. Şi întrucît noi am promis că  vom aduce adevărul,  trebuie să-l aducem cetăţenilor.

Mulţumesc.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Eu cred că nu mai sînt doritori de a … Replică? Da, eu înţeleg, ştiu, dar îl întreb. Dar dacă el nu vrea?

 

Domnul  Mihai Ghimpu:

Nu replică, dar cuvînt de încheiere, mă corectează domnul vicepreşedinte.

Domnul  Vitalie Nagacevschi:

O să încerc să fiu cît mai succint. În primul rînd, aş fi vrut să menţionez că în comisie au fost reprezentate toate partidele  constitutive ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Vreau să menţionez că toţi aceşti reprezentanţi au votat pentru raport în redacţia în care el a fost acum făcut public.

Al doilea moment. Vizavi de unele întrebări ale unor deputaţi: a fost sau nu lovitură de stat? Raportul conţine un răspuns foarte clar la această întrebare. Au fost implicate alte state sau nu? Eu deja nu mai înţeleg cum citesc deputaţii raportul respectiv dacă ei nu au găsit răspunsuri foarte clare care se conţin şi sînt fără echivoc în respectivul raport?

În ceea ce priveşte neprezentarea filmului. Adică eu, în calitatea mea de preşedinte al comisiei, trebuia să stau seara la căpătîiul fiecărui membru de comisie şi să-i citesc documentele  recepţionate de către comisie la solicitarea acesteia. Aceasta era sarcina preşedintelui comisiei?

În ceea ce priveşte indicaţia Procuraturii privind audierea lui Voronin. Dar de cînd o Comisie de anchetă dă indicaţie Procuraturii? Să mai citim Regulamentul Parlamentului, să citim Constituţia, să citim Legea cu privire la Procuratură, Codul de procedură penală şi să vedem: are dreptul Comisia de anchetă să dea indicaţii Procuraturii, Ministerului de Interne ş.a.m.d.?  Să nu depăşim limitele stabilite de către legislaţie.

Noi toţi vorbim despre libertate, dar uităm încă şi o altă condiţie – democraţie. Tinerii au votat nu numai libertatea, dar şi democraţia. Democraţia este stabilirea unor reguli democratice şi respectarea acestor reguli.

Atît timp cît nu este prevăzută posibilitatea comisiei de a da indicaţii Procuraturii, noi nu putem să ne asumăm astfel de responsabilităţi.

Eu n-am înţeles propunerea vizavi de comisia trebuie să organizeze audierile cu societatea civilă. E vorba de audieri suplimentare ale raportului sau continuarea mandatului comisiei cu participarea societăţii civile? În principiu, aşa cum a fost construit mesajul, se invocă că comisia ar fi trebuit să organizeze o urmărire penală.

Stimaţi deputaţi,

Nu poate Comisia de anchetă să efectueze urmărirea penală. Nu încurcaţi prevederile Codului de procedură penală cu prevederile Regulamentului Parlamentului, deoarece, în aşa caz, se încalcă regula democratică.

Vă mulţumesc mult.

 

Domnul  Serafim Urechean:

Mulţumesc.

Cred că întrebări nu sînt şi nu pot fi. Deci aceasta pentru ziua de astăzi este cam tot. Declar şedinţa în plen închisă. Poftim? Declar şedinţa în plen închisă. Vizavi de proiectul de hotărîre. Deci comisia lucrează, definitivează cu toate propunerile care au parvenit de la colegi în luările de cuvînt şi la o şedinţă următoare noi vom vota în plen acest proiect de hotărîre, îl vom transforma în hotărîre.

 

Mîine şedinţa va avea loc la ora 11.00.

Declar şedinţa de astăzi închisă.

Vă mulţumesc frumos.

La revedere.

 

 

Şedinţa s-a încheiat la ora 16.18.

 

Stenograma a fost pregătită spre publicare
 în Direcţia documentare parlamentară
 a Aparatului Parlamentului.